Alexandra Măceșanu: ”Vă rog, stați cu mine la telefon că îmi este frică…vă rog… !!!”
Polițist: ”Nu pot să stau în telefon, domnișoară, că avem și alte apeluri… !”
Serviciile de urgență sunt înțelese greșit în România. Dispeceratul american, Enhanced 911, poate fi apelat prin aproape orice metodă, inclusiv audio, video sau text. Localizarea începe automat, fără intervenția activă a dispecerului. E911 poate localiza, suna înapoi și poate răspunde inclusiv prin SMS astfel încât să ofere discreția necesară unei victime aflate în pericol iminent. Prima instrucțiune pe care ți-o dă dispecerul 911 este ”Rămâi pe linie, nu închide telefonul!”. O să-ți repete chestia asta obsesiv pentru că 911 nu are voie să întrerupă legătura cu victima decât atunci când echipajele au ajuns la locul incidentului și anunță prin stație preluarea acestuia.
911 folosește coduri comune astfel încât tot lanțul, de la polițist, pompier, paramedic și până la asistenta din unitatea de primiri urgențe, știe exact la ce să se aștepte, în doar câteva cuvinte. Detaliile unui incident în desfășurare sunt în permanentă schimbare. Echipajele aflate pe drum au nevoie de informații în timp real, iar legătura victimei cu dispecerul este esențială. Pentru răpire se trece pe o linie dedicată victimei, cu care aceasta poate contacta direct agenții din teren. Această linie rămâne activă și în dispecerat (3way). Dispecerul 911 este prima linie defensivă și singura minte limpede într-o situație de criză. Te sfătuiește cum și unde să te ascunzi, ce detalii să cauți prin casa unui agresor. cum să oprești o hemoragie, etc.. Prioritatea este salvarea vieții, nu facilitarea următorului apel.
Spre deosebire de oamenii corect instruiți, dispeceratul românesc te trimite de la un dispecer la altul, te obligă să repeți de trei ori aceeași poveste, te întrerupe cu întrebări stupide și te pune să închizi telefonul. Dispecerii români sunt instruiți să scape repede de tine. Rețelele nu au fost gândite pentru un număr mare de urgențe, ci încropite din ce s-a putut. Sunt mereu suprasolicitate. Exact în momentele în care viața atârnă de un fir și orice amănunt ar putea face diferența între o răpire și o crimă, dispecerii nu au timp, polițiștii nu știu ce să te sfătuiască și nu cunosc protocoalele. Agenții din teren nu au conectivitate portabilă la un sistem informatic comun pentru toate structurile.
Vocea îți vorbește în doi peri, de zici că e telefonista din 1984. Te întreabă dacă știi ce spui și te mai arde sarcastic. Lasă impresia că te ascultă cu jumătate de ureche, între două episoade de telenovelă. 112 îi râdea în nas soției mele că nu se moare dintr-o durere de cap, deși ea făcuse accident vascular cerebral (MAVC). Toate vocile sunt zeflemiste, tăioase, brutale, adică exact ce nu vrei să auzi când ești disperat. Deranjezi. Ții linia ocupată. De parcă suntem pe vremea lui Ceaușescu și intervine cuplajul: ”Închide dom’le că mai vrea să vorbească și alte persoane!”. Din sistemele noastre lipsește profesionalismul și atenția către specificitatea urgenței.
În spatele mitocanului de azi sunt mitocanii de mâine care abia așteaptă să se sugrume cu firul de la maus și să caute butonul greșit, până moare cineva. 112 e rugină vopsită. Cad motoarele de sub ambulanțe, mașinile de poliție n-au benzină, scot fum ca furnalele, echipamentele arată ca scoase din gunoi și autospecialele au găuri de varsă apa în drum spre incendiu. Oamenii ies pe stradă în gioarse tocite, de mi se face rușine. Au caschete roase, uniforme șifonate, decolorate de soare, pantofi scâlciați, căști îndoite și echipamente de protecție peticite a mia oară. Armele sunt piese de muzeu. Cad nădragii de pe ei. Din două stații, merge una și aia prinde doar bulgarii. Să te pună dracul să fii turist străin și să suni în limba ta la 112. După ce că avem polițiști care nu bunghesc limba română, când îi întrebi în parlevu franse, se agită prin semne ca urangutanii. Trebuie să-i mai vedem și cu rugina cursă pe sub mașini, îmbrăcați de zici că sunt veniți de la orfelinatul de gabori.
Sistemele pentru situații de urgență și dispeceratele acestora sunt încropite din resturi menite să acopere șpăgile și contractele frauduloase. Sunt făcute pe grabă, de infractori care au fraudat fonduri europene până le-a plesnit mațul și de incompetenți care au risipit enorm. E o batjocură generală presărată cu ciurucuri la suprapreț și impostori. Sistemele informatice nu sunt interconectate, nu au limbaj tehnic comun și nu comunică eficient cu utilizatorii. Nimeni nu are o imagine de ansamblu, în timp real, a tuturor echipajelor din teren sau a echipamentelor disponibile minut cu minut. Este un dans al improvizațiilor de moment și al înțelegerii verbale între cățel și purcel. Ia-l de colo și trimite-l repede dincolo! Sperăm să nu moară ăla primul.
Paramedicul dă telefoane din buzunar ca să găsească pat pentru omul de pe targă, asistenta ține ambulanțele blocate în UPU că statul cere hârtii peste hârtii, iar pompierul dă telefon după cealaltă macara că asta e defectă. Ambulanța e în revizie, furtunul e găurit, valva aia nu ține, n-avem frâne, masca aia nu are oxigen, monitorul indică greșit, iar X-ulescu e în concediu și nu l-a acoperit nimeni. E un sistem cu nervii mereu întinși la maxim, în care prioritatea e să pasezi cât mai repede un caz, pentru că te mai așteaptă cincizeci de apeluri. În timp ce un medic așteaptă transport pentru pacienți în stare gravă, politicienii se plimbă cu elicopterul SMURD pentru că îi doare burtica. Este un coșmar rupt din filmele cu proști. E un miracol că se poate și atât. E un miracol că nu se moare mai des.
Toate ministerele trosnesc de slugi și rubedenii analfabete. Să zicem mersi că nu ne-a atacat vreo altă nație, că aveam ocazia să vedem dotarea și profesionalismul Armatei Române. Muream ca șobolanii. Că și Ministerul Apărării duduie de amante reduse mintal și nepoți care n-au atins în viața lor un pistol-mitralieră. Sunt responsabili de planuri de acțiune, de reforme și achiziții, dar dacă le pui arma în mână, cu primul glonț se împușcă în picior, de al doilea se sperie și te împușcă pe tine și cu al treilea dărâmă ghereta de bețivi de peste drum. E o panoplie de generalisimi de tinichea care habar n-au tehnică militară sau strategie, dar se bazează pe subalterni ajunși la culmea disperării.
Voi nu știți în ce hal muncesc militarii ca să pregătească o paradă de 1 Decembrie sau un exercițiu NATO… ca să nu se vadă rugina, praful și pulberea, ca să aibă ce arăta cât de cât. Spoim o ruină de țară ca să ne mai mințim un pic. Punem floricele pe rahat.
20 commentarii
Tu zici ca nu cunosc protocoalele, eu zic ca nu mai exista protocoale. Da, totul in Romania este incropit, pentru ca pe vremea comunistilor nu era bine si am vrut sa stergem totul cu buretele, dar nici specialisti care sa refaca de la 0 nu am vrut/nu am avut, asa ca am ajuns in punctul in care in orice institutie a statului te afli, nimeni nu-si asuma reaponsabilitatea. Nimeni nu te ajuta pentru ca sunt prea ocupati sa isi acopere ignoranta. Si nici protocoale care sa-i ajute sa-si depaseasca conditia nu au. Pentru ca nu ti le da/face nimeni daca nu stii ce sa ceri. Asa ca esti trimis la plimbare sau pasat intre 2-3-5 functionari, doar-doar are cineva o metoda mai buna sa scape de tine. Sau poate mori si problema dispare. Asta este valabil atat pt domeniul sigurantei publice cat si pentru orice altceva in carw statul are un cuvant de spus: medicina? O gluma buna. Functionarii publici? Vorba bancului, stelele se kk pe ele de ras.
Ce e de facut? Am niste propuneri, dar nu-s democratice…
Eu sunt curioasă dacă există intr-adevăr protocoale, dacă ele sunt actualizate, dacă se face training si punere în situație. In MAPN se avansează cu miei de paşte in portbagaj, cu nepotism si toți imbecilii şi neaveniții sunt superiori , tehnica e vai de ea şi totul se face de spoială când se anunță vreo vizita oficială. Pfff suntem catastrofă în tot ce ține servicii în interesul cetățeanului. Eu lucrez într-o uzină unde se produc gaze, avem des exerciții în caz de urgență şi după fiecare exercitiu se face reuniune si fiecare spunem punctele slabe, ce a fost ok, ce se poate îmbunătății si procedurile sunt verificate si îmbunătățite constant. In România suntem în situatie de avarie şi suntem aşa de vreo 30 de ani.
Tara pizdii. Fara speranta. Atat. Cu cat mai repede reusesti sa fugi din mizeria aia cu atat mai bine.
Sunt medic în penitenciar de maxima siguranta. În România. Au fost zile când am fost fericită că sunt alergica, ca aveam medicamente la mine sa pot da si unui detinut cu șoc anafilactic. Au fost zile când a trebuit să spun poezia unei urgențe de 3 ori- dispecerului 112, dispecerului de la salvare si apoi celui de la smurd, ca sa ii conving ca da!! am o urgența- infarct sau avc și ca chiar trebuie să vină. Pentru că eu fac medicina de secol 19- început de secol 20- ascultatie , palate, percuție si chiar daca ma duce capul- sunt depasita de situații. Uneori. Alteori fac misto de mine ” colegii” , alteori avocatul poporului( si eu sunt din popor si nu e si avocatul meu) sau CEDO sau alte organisme internationale…pentru ca deținuții au drepturi si eu le încalc…Si nu le asigur asistentă medicală. Ce daca sunt 2 doctori în loc de 8 ? Treaba trebuie facuta. Oricum! …si cu medicamente din poșetă.
Vă înțeleg perfect și vă mulțumesc că ați ales să împărtășiți drama asta cu noi. Bănuiesc că un sistem căruia nu-i pasă de oamenii liberi, chiar nu dă două parale pe suferințele celor aflați în penitenciar. Oamenii aceia au aceleași drepturi la sănătate și viață ca și noi. Penitenciarul trebuie să priveze de libertate, nu de demnitate sau de sănătate…
Foarte adevarat. Ii deranjezi cand ii suni si iti vorbesc zeflemitor. Eu am sunat in 2007 de doua ori, doua nopti la rand, pt deranjarea linistii publice pentru ca erau petreceri strasnice in cartier si nu puteam dormi. M-am certat efectiv cu nesimtita aia la telefon pentru ca nu ma credea. Nu stiu ce era in neregula cu mine, poate vocea, poate felul in care am raportat problema, nu stiu, cert e ca mi-a cerut niste date imposibil de furnizat in creierii noptii, din patul in care ma aflam. Intre altele, adresa la care era petrecerea. Si eu de unde dracului sa stiu adresa alora, bai, imbecilo? Ca-s in pat si nu plec pe strazi la 2 dimineata sa-ti dau tie mura-n gura. Uite adresa mea si descurca-te mai departe, ca petrecerea e peste drum de mine si se aude muzica de la 2 strazi distanta, nu e ca si cum nu reusesti sa te prinzi de unde urla boxele. Niste intrebari inutile, ca de ex daca-s de acord sa-mi fie furnizat numele sau nu… Apoi am repetat povestea, dupa ce am fost transferata la dracu stie ce sectie de politie. Mi se pare ca e timp efectiv pierdut sa spun o data povestea dispecerei, apoi sa o repet dupa ce ma redirectioneaza catre politie/pompieri/spital. Totul e o mizerie incropita, menita sa bifeze un subpunct pe o lista, nu sa ajute cu adevarat, fara noima, fara proceduri eficiente, fara o utilitate dovedita. Si da, e un miracol ca nu se moare mai des. Sau poate se moare, dar nu aflam, pentru ca nu-i pasa nimanui ca X a murit de la un infarct in timp ce trebuia sa repete de doua ori povestea dispecerei si apoi spitalului unde e redirectionat.
Articol genial, care surprinde și descrie cât se poate de exact structurile statului roman.
Acum vreo 2 luni fiică-mea, care are 18 ani, era singură acasă. Sâmbăta seara. Tocmai oprise televizorul si se pregatea de culcare. In linistea asternuta a auzit zgomote de deschis – inchis usi . Stia ca eu nu vin acasa, trimite mesaj sora-sii s-o intrebe daca e acasa. Cand vine raspunsul NU realizeaza ca e cineva in casa. Incuie usa de la camera si se incuie in baie . Suna la urgente si tipa care ii raspunde sta cu ea la telefon si ii cere detalii despre locatie, zgomote, etc. In 4 ( PATRU) minute 2 masini de politie, 4 politisti si un càine iau efectiv proprietatea cu asalt, doi in spate, unul la usa , unul la intrarea laterala. Abia atunci tipa de la telefon ii spune sa inchida si sa iasa din baie.
Au controlat curtea, casa, garajul , i-au dat sfaturi cum sa imbunatatim securitatea casei si apoi au plecat. Seriosi, profesionisti, fara mistouri si glumite, in plus au felicitat-o pt ca a actionat asa cum trebuia.
Cand am aparut si noi acasa, restul familiei, val-vartej, totul se terminase deja.
Sa mentionez partea cea mai importanta, locuim in Brisbane, Australia.
.. ma miram io ca s-ar fi putut petrece asta la Romanica…ramineti acolo, nu cumva sa va intoarceti pt ca realitatea de zi cu zi ( nu numai in ceea ce priveste 112) e mult mai crincena…
Stii ce nu inteleg eu, Dan? Uniunea Europeana nu are niste standarde la care sa aderam in sistemele astea de stat…invatamant, medical blabla? Nu e vreun corp legislative European sa vina sa dea niste palme si amenzi usturatoare, sa tina niste standarde sub supraveghere? Adica…in tara lui papura Voda, eu nu vad solutii decat venite din afara, de la o autoritate europeana sau globala? Romania este o gospodarie in paragina si tot ce traieste in ea e sortit pieirii. Imi e mila de nu am cuvinte si trag nadejde sa imi conving parintii si sora sa mi se alature in Anglia in viitor sau unde dracu’ ma mai duc de aici, ca acasa nu mai vin, si mi se rupe inima ca am fost mandra de origini, dar acum mi-e doar rusine.
Standarde sunt, chiar multe, dar nu sunt obligatorii pentru ca educatia, siguranta publica, sistemul sanitar si alte lucruri din astea care ustura pielea cetateanului obisnuit in relatia cu serviciile publice au ramas in competenta aproape exclusiva a statelor membre. Prin urmare institutiile europene pot cel mult sa scoata niste carti frumoase si sa faca sedinte in care sa le explice cum ar fi cel mai bine de facut, dar nu poate sa dea cu linia peste degete ca e voluntar. Experti de prin tari ca Finlanda, Estonia, Cehia, Franta, etc isi iau lectiile acasa si se uita cum sa aplice standardele astea cel mai bine la ei, dupa care pun osul la treaba si mai imbunatatesc ceva, mai vin cu o idee noua, etc. Expertii nostri vin, iau hartiile si le pun la cos dupa sedinte ca nu au loc in valiza de mers la shopping. Iar expertii aia putini care chiar se intorc si viseaza sa faca ceva (mai sunt si din astia idealisti saracii) mor cu hartiile in mana ca sheful lor nu intelege nimic, sau daca intelege nu vrea, daca vrea nu se poate, daca se poate nu sunt bani (ca daca ar fi s-ar fura).
Ba da, sunt standarde clare pe care și ei știu că le încălcăm glorios. Până și instituțiile românești menite să asigure conformitatea cu normele UE dau aprobări din pix și sunt mână în mână cu cei care au devalizat sistemul.
Bună ziua!Felicitări pentru tot ce scrieți! Românie îi trebuie un program intens de reeducare! Și nu mă refer doar la educația oferită în școli și universități! Nu cred că suntem conștienți cât de dăunătoare e atitudinea pe care o avem și o întreținem! Suntem împărțiți în două categorii: cei care pentru orice dăm un telefon și se rezolva totul eficient și rapid și cei care trebuie să plecăm capul zi de zi ! Nu am întâlnit angajat la stat în România care atunci când ajungi în fața lui, fiind în timpul orarului de lucru, să nu îți vorbească ca si cum îl deranjezi în propria sufragerie! Și asta pentru că majoritatea sunt acolo pentru că au dat un telefon atunci când trebuiau să intre în câmpul muncii! Zece demisii și 20 de desfaceri a contractului de muncă nu rezolvă nimic! Sunt mii de angajați ai statului care nu au nici măcar o calitate care să îi mențină în funcțiile sau locurile de muncă actuale! Ei pe ai lor niciodată nu or să-i scoată din circuitul atât de bine conturat!
In urma cu cativa ani, matusa in varsta de 86 de ani si-a rupt femurul. Am sunat la 112 pe la ora 6 dimineata, spunand ca are cu 10 ani mai putin. Au venit pe la 12, dupa alte 4 telefoane date cand mi se spunea de fiecare data ca ambulanta este pe drum. La ultimul telefon i-am intrebat daca sa-i pun perna pe fata s-o scutesc de chinuri? Au fost foarte atacati si m-au intrebat cum pot sa glumesc. Cred ca, in conditiile astea, in curand nu va mai fi gluma, va fi o optiune de luat in seama.
Admirabila descriere a sistemului. Uneori functioneaza ca prin minune pentru ca exista si oameni care il fac sa mearga.
In urna cu mai multi ani (decembrie 2011) am sunat la urgente pentru o situatie deosebita. Convorbirea s-a incheiat inainte de a putea explica situatia sau inainte de a putea da detaliile pentru a fi localizata. Cu toate acestea, pentru ca sunasem in urma cu cativa ani de pe acelasi telefon pentru o urgenta, dispecerul m-a gasit in sistem si a trimis un echipaj in ajutor.
M-am tot gandit la asta zilele trecute: a fost probabil o exceptie dar pentru mine a insemnat mult. Insa cred ca sistemul ar trebui reformat.
Sotul meu s-a pierdut pe munte iarna acum multi ani si a sunat la 112. Avea foarte putina baterie la telefon (ceea ce a mentionat femeii care i-a raspuns) si nici semnalul nu era prea bun, deci era intr-o situatie precara. L-a tinut foarte mult in telefon sa ii verifice identitatea si i-a pus intrebari care nu isi aveau rostul timp in care el devenea din ce in ce mai disperat ca poate i se inchide telefonul si nu apucase sa ofere nici o informatie utila. De exemplu, il tot intreba cine este domnul Radulescu, iar sotul meu nu si-a dat seama despre ce vorbeste si de ce e relevant in situatia data. Foarte suparata doamna ca ar trebui sa stie ca numarul e pe numele Radulescu. Sunase de pe o cartela de serviciu pentru ca cea personala era pe alta retea si nu avea semnal, iar cartela era inregistrata pe numele patronului. L-a tocat marunt mult timp la telefon ca apoi sa ii spuna sa sune la 0salvamont. Discutia nu l-a ajutat cu nimic, i-a mancat doar bateria de la telefon si atat. A trebuit sa sune din nou si din fericire echipajele de la salvamont sunt mai bine pregatite si i-au pus intrebarile care contau: unde s-a pierdut, in ce directie a mers, ce vede in jurul lui si nu au cerut informatii inutile. Din fericire, a fost gasit 12 ore mai tarziu cu informatiile pe care le-a oferit initial caci intre timp bateria de la telefon a murit. Asta se intampla acum 10 ani si vad ca unele persoane angajate acolo Inca nu realizeaza care este scopul lor. E aberant ce se intampla. Am sunat si eu la politie anul trecut la 4 dimineata caci se auzeau tipetele unei femei de ajutor. Politia a venit rapid (stau la 400 de m de o sectie de politie), iar la sfarsit dupa ce au facut vizita am primit mesaj de la ei daca sunt multumita, ca aubfacut liniste. Nu sunasem ca ma deranja galagia, sunasem pentru ca o persoana parea sa aiba nevoie de ajutor. Aparent, politia s-a dus acolo sa faca liniste, nu sa o ajute pe saraca femeie….
Nu cred ca dispecerii romani sunt instruiti sa „scape de tine”, ci o fac pur si simplu ca asa e romanul. Superficial, lenes, fara constiinta, sa mearga leafa si sa treaca orele de lucru fara sa faca nimic daca e posibil. Iar pe urma urla ce oribil e in Romania. Schimbarea porneste de la omul de rand. Nu structurile sunt defecte, mentaliatea e gresita si viciata. Aroganta, importanta, apetitul asta ridicol de a vorbi urat si a sarii cu gura la toata lumea, exercitarea puterii acolo unde se poate. Vanzatoarea de la ghereta de bilete e sefa pentru ca te prezinti umil in fata ei la un ochi de geam. Nu conteaza ca ea e proasta gramada, nu a terminat 8 clase si mai are doar doi dinti in gura, cand domnul profesor universitar cu doctorat cere un bilet, ea e sefa. Si o arata. Doar fiindca poate. Dispecerii din cazul Alexandrei au avut aceiasi ocazie. Sa-i arate la fata asta ce cucuta e ca s-a lasat rapita, in timp ce ei isi sugeau dintii plini de importanta facand pe dumnezeii in fata unui om aflat in disperare. Suntem o natie rea, tragem de poalele preotilor si ne inchinam cu zeci de cruci prin tramvaie, dar cand e sa scuipam pe ceilalti o facem cu pasiune. Un neam de frustrati care incearca disperati sa se simta puternici unde pot si ei.
Am plecat din Romania acum 20 de ani. Nu vreau sa povestesc cate am vazut inainte sa ma hotarasc sa plec definitiv. Vreau doar sa spun ca toti cei care se minuneaza de ceea ce se intampla azi traiesc in paralel cu realitatea. Acum 20 de ani era la fel.
Acum cativa ani am auzit niste tipete la etajul 1 al scarii alaturate. Un nebun incepuse sa-si bata nevasta. Am sunat la urgente si doamna m-a luat cu ce vreti sa facem noi, lasati-i ca se potolesc. Femeia tipa ca nebunu a luat cutitul si vine dupa ea, copii plangeau si ei ca tati o omoara pe mami. Am mai sunat de 3 ori la politie si intr-un final au zis ca trimit un echipaj dar oricum n-au ce sa faca pt ca nu pot intra in scara si nu deranjeaza alti vecini sa le deschida. In plm, deja jumatate de cartier era treaz si tipa la ala sa lase femeia in pace. Echipajul nu a ajuns niciodata, si cred ca s-au dus vecinii si l-au potolit pe nebun. Politia nu s-a sinchisit sa-si strice somnul de frumusete. Nici nu stiu daca au fost anuntati de operator, care culmea era femeie probabil crescuta in spiritul traditional. Mi-e sila de tot sistemul asta care nu da doi bani pe oamenii pe care ar trebui sa-i protejeze.
Idealistul : „Cum nu vii tu, Ţepeş – Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei…”