Când slăbești, nu mai ești gras

Cred că există un loc special în iad rezervat pentru oamenii ăia care, imediat cum te văd făcând ceva, încep să dea sfaturi nesolicitate: ”Lasă-te de fumat! Slăbește! Prăjiturile îngrașă! Micii sunt plini de colesterol! Alcoolul nu face bine! Ridică greutățile din genunchi, că îți afectează coloana! Nu e bine să rămâi fără ”servici”! Aprinde lumina ca să vezi!”.

Ăștia sunt genul de oameni inimaginabil de terni, fără nici o înzestrare și cu o viață atât de plictisitoare încât orice om normal, aflat în pielea lor, s-ar apuca de băut, fumat, mâncat nesănătos și ridicat greutăți în mod incorect, doar ca să scape mai repede. Sunt bărbații ăia care fac epopeea tubularei de zece la orice petrecere, care trec pe lângă zugrăveala ta perfectă ca să critice trafaletul și care nu se pot abține să evidențieze mereu evidența evidentului: ”Asta cade, dacă nu o pui cum trebuie!”. Și eu care voiam să-i arunc șuruburile și să o prind cu speranță și gumă de mestecat.

Sunt genul ăla de bărbați care vorbesc despre muncă, la orice întâlnire, până își seacă femeia de toată energia vieții și o îngroapă emoțional. De asta majoritatea femeilor au privirea aia pierdută, cu ușoare tente de disperare. Dacă nu ești astronaut sau Wolverine, cel mai probabil pe femeie o doare nici în cur de căcaturile tale de agent de vânzări cremă de cur cu amănuntul sau mai știu eu ce. Pentru tine e superfascinant că ai găsit în sfârșit sursa zgomotului de la cureaua aia de BMW și trebuie să-i explici tot circuitul ei pe fulii, cu tot cu timpii de distribuție, dar femeia mai are puțin și se înțeapă cu furculița în clitoris ca să simtă că trăiește.

Nu pasă nimănui, iar sfaturile nesolicitate și evidențiatul evidentului sunt rudele retardate ale acestor povești despre bilanțul lunar sau despre ce cafetieră au cumpărat colegii tăi de birou. Ăștia cu sfaturile de genul ”ai grijă să n-ai griji” sunt sufletul petrecerii. Sunt indispensabili. Ce te făceai fără un înger păzitor care să-ți spună că trebuie să desfaci prezoanele ca să repari pana? Smulgeai roata din osie dacă nu era el acolo. Tăiai mașina cu lampa de sudură ca să scoți cauciucul. Ce te făceai dacă nu era el să-ți spună că o piuliță trebuie strânsă cu cheia? O strângeai cu dinții sau între buci. Ajungeai dracu’ la proctolog cu doișpe piulițe în cur și cu anusul hexagonal.

De partea cealaltă, genul ăsta de femei sunt motivul pentru care bărbații trăiesc mai puțin. Deși ele sunt un compendiu de sfaturi și vindecă orice boală cu ceai de plante, de la febră hemoragică și până la boala copiilor, tu o să simți nevoia să faci cât mai repede boala respectivă ca să scapi. De fiecare dată când lumina ochilor tăi îți amintește că ai colesterolul mărit și îți dă palme peste mititelul în drum spre gură, nu face altceva decât să te încurajeze să bei pe ascuns și să ții toate frustrările mocnind, până crapă inima în tine. Adică tu mai trăiai douăzeci de ani cu grăsime pe inimă sau cu piciorul ăla cangrenat de la diabet, dar sfaturile astea auzite în mod repetat sapă în tine ca marea în faleza de la Eforie.

Într-o căsnicie de genul ăsta devine complet inutil să mai discuţi cu femeia pentru că ea știe tot. Devii ca Iohannis. În fiecare dimineaţă primeşti un raport cu tot ce s-a întâmplat ieri, unde ai greşit, ce ar trebui să simţi despre asta, ce părere ai şi ce măsuri vei lua pentru a remedia situaţia. Tot ce trebuie să faci este să-ţi accepţi condiția, să te îmbraci cu ce ţi s-a pregătit şi să citeşti de pe foaie. Orice tentativă de a devia de la textul pregătit va fi taxată sever de către opoziția alcătuită din nevastă-ta și analizată malițios de către soacra Aneta 3, putând duce chiar până la suspendarea ta din căsnicie. Așa că depui minimum de efort, ca să te poți întoarce în vacanță, în capul tău, unde nu ești însurat. Citești acolo: ”Punctul unu – micii sunt răi, au colesterol și faci cu inima. Punctul doi – alcoolul este rău, are alcool și faci cu inima. Punctul trei – pizza are rea, are gluten și faci cu inima. Punctul… ăăă, mă, dar tu chiar vrei să-l citesc tot? Da… ? Ok. Punctul patru: fetele tinere sunt rele, au vagin și faci cu inima… ”. Și tot așa până ajungi la punctul 459: ”un glonț de nouă milimetri circulă cu o viteză de 120 de metri pe secundă și îți poate trece prin căpățână înainte să ajungă semnalul durerii la receptori”.

Oamenii ăștia care merită un dos de cazma peste ochi sunt motivul pentru care avem țigări europene ignifugate. Pentru că nimeni nu putea avea încredere în adulți să nu-și dea foc cu țigara, s-au construit țigările astea moderne care se sting în mână, după primul fum, dar rămân aprinse în scrumieră și mocnesc câte juma de oră. Statistic vorbind, numărul de incendii nu a scăzut, dar trebuia făcut ceva de gura grupării ”nu fuma să nu-ți dai foc”. De asta avem poze cu amputări pe pachetele de țigări. Intelectualii ăștia au senzația că nu vom mai fuma dacă ne arată un olog. Sunt curios – cum rămâi șchiop de la țigări? Le fumezi pe trecerea la nivel cu calea ferată?

De asta avem perechi de bikini cu câte șapte etichete pe ei, de a încăput mai mult material în etichete decât în chiloți. Trăim într-o lume în care niște genii simt nevoia să scrie pe izmene că nu sunt de mâncare. Cine s-ar fi gândit că ăsta e un pericol – să te intoxici cu izmenele? Doar niște imbecili care au încercat să mănânce chiloți au venit cu sfatul ăsta: ”Nu-i mânca că nu-s buni, am încercat eu! De la Calvin Klein te ia cufureala!”.

Cumva oamenii ăștia au senzația că noi nu știm exact cât suntem de grași, viciați sau bolnavi și de aceea se simt datori să intervină cu perlele lor de înțelepciune. Au o părere atât de proastă despre noi încât nu ne pot lăsa să ridicăm o sacoșă de jos fără sfaturi. Ne tratează mereu ca pe niște copii care ar fi în stare să se omoare fără intervenția lor. Părerea mea este că cine mănâncă chiloți și piulițe merită să moară. Cine bea metilic, poate să orbească liniștit. Cine caută benzina cu chibriturile, merită arsurile și cine fumează merită cancerul. E tot selecție naturală. Aici vorbim despre adulți, că n-am văzut în viața mea un copil care să citească avertismente de pe etichete. Sau poate au ei cei mai plicticoși copii de pe fața Pământului.

”Să mori tu!?! Prăjiturile îngrașă? Fumatul e nociv??? Sedentarismul ucide? Să mor dacă știam! Și zici că, dacă slăbesc, nu mai sunt gras? Eu tocmai voiam să mănânc zece mici cu niște izmene și să-mi duc bormașina la frunte ca să văd ce se întâmplă, noroc că m-ai oprit tu!”