Dați vina pe băutură

Nu mai dați vina pe băutură pentru toate nenorocirile. Pentru femei bătute, pentru violuri sau pentru copii abuzați. Nu există așa ceva! Ascultați la un bețivan adevărat! Eu și prietenii mei băgăm sub masă majoritatea bețivilor care se laudă pe-aici… ăia care te ceartă că bei whisky sau votcă cu gheață.

Păi bei cu gheață, băi, Pălămidă! Învățați de la căpitanu’ vostru că, dacă bei cinci sticle în șapte oameni, trebuie să diluezi tăria un pic! Sorbi așa… mai domol, ca fecioara din prepuț, să n-ajungi să te bați cu poliția la miezul nopții ca toți imbecilii. Băutura e maraton, nu sprint. Învingător e ăla care pleacă acasă pe picioarele lui, eventual cu un pui de pisică adunat de pe jos ca premiu de consolare, nu ăla care se frichinește în arest, legat cu cătușa de un calorifer prea fierbinte care ba îl arde la mână, ba îi provoacă greață de la căldură. Nu mă întrebați de unde știu. Ăștia de la Secția 22 erau mai nemiloși când eram noi puștani.

La vremea aia, sectoristul nostru era un băiat mișto – Andronache. Era o matahală cu o palmă atât de grea încât ne devia de la traseul către pușcărie când ne mai pălea câte una. Ne mai prindea cu nemernicii prin cartier, ne curenta câte una ca să ne imobilizeze de căpială, scotea icoanele împăturite în legitimație și ne dojenea creștinește de ne suna apa în cap. Uite că ne-a bătut de-am ajuns directori, artiști, șefi de departamente prin corporații și alte alea. Nu zic că-i ruptă din rai, dar noi câteodată mai facem recensământul cu cine a mai murit de evenimente și cine a mai câștigat un sejur all inclusive. Să trăiești, nea Andronache, că grea palmă ai mai avut, dar și bine ne-a mai prins că ne-ai potolit să n-ajungem în lanțuri prin șerpărie! Atunci te înjuram ca niște proști ce eram.

Eh, viață… ! E adevărat că românul bea prost atât calitativ cât și cantitativ. Românul bea amestecat, bea prea repede… și nu se îngrijorează nici când îl trage misterul de ceafă de merge în lateral, cu spinarea încovoiată invers și capul dat pe spate, de zici că e căprioară de-aia care nu știe că a fost împușcată. Românul bea supărat, bea nervos, bea trist sau excitat, bea până în scoți din bar în cearșaf, dar tot bea mai frumos decât englezoii ăia din centrul vechi care ies din budă căcați pe ei, cu pula pe-afară și cu mucii la nas.

Românii sunt bețivi competitivi. Mai ales ăștia tineri. Ultima oară când am ieșit cu femeia și cu de-ăștia din publicul comercial, puștimea făcea mișto de noi că nu știm să ne distrăm pentru că bem încet și refuzăm toate amestecurile. Au luat toată seara pe repede înainte, cu tequila în deschidere, cu rom la pauză, mai o votcă cu suc de mere că-i dulce și taie greața… până și-au dat prejudiciu, cu pletele în pișat pe plajă și fețele alea pictate de Goya. Toți erau prăbușiți după miezul nopții, iar noi dansam cu personalul pe la șase dimineața. Ridicau din umeri că le-am băut tot Glenn-ul din bar. Așa sunt barmanii, ticăloși, beau cot la cot cu tine și pe urmă te fac să te simți bețiv.

E adevărat că nu-i o comparație bună. Nevastă-mea rezistă bine la băutură. Eu am o condiție medicală care mă împiedică să tolerez mai puțin de 4 pahare de whisky dublu și am și cu cine. Femeia e din subspecia muierească intitulată „Dacă nu mă fuți, te blestem!”. Nu-i pasă că de la tărie mi se face cuculețul prosop. Oricum, prefer să împing la o pulă prea moale decât să car pe brațe două vrăbiuțe de 25 de ani, borâte pe ele și cu labia căzută din slip. Am făcut-o și pe-asta, tot de dragul muierii: ”Hai, mă Dane, că nu poți s-o lași așa! Vine vreun jegos și o violează pe-aici!” – ”Sincer, așa-mi vine s-o las aici cu pizda în sus… că toată seara a făcut mișto de mine că sunt hodorog și nu știu să mă distrez! Acu’ stau și-o pândesc să n-o fută alții!”.

Am basculat-o de-acolo… . Ce era să fac? Ia-o în brațe cu tot bufetul vărsat pe rochiță, du-o în cameră, ține-o de borâtura din păr… că gravitează labagiii prin bezna aia din Vama Veche de te trezești și tu cu o pulă în cur de la busculadă, d-apoi ea. Nu poți să bei cu de-ăștia de până în 30 de ani că trebuie să ai grijă de ei. Râd de tine că ești martalog și pe urmă trebuie să-i culegi cu racleta de pe asfalt, să-i cari după tine și să-i manipulezi ca pe păpuși stricate. Mai ales pe puștoaicele astea corporatiste, rănite în dragoste. Alea sunt prăpădul și falimentul. Alea: ”Piesa asta cântă pentru MINE!!! Futu-te-n gură, Cosmine, cu curva ta!!!”. Vai de capul meu… .

Odată, când am băut cu prietenele neveste-mii, am pândit-o pe una de era să mă iau și la bătaie din cauza ei. Era atât de rănită în amor că a rămas nemăritată și că e ultima varză de pe tarla, la 30 de ani ai ei, încât și-a băut mințile și se agăța de toți terminații. Vorba aia, la mine se dăduse cu o lună înainte deci mă tăiase de pe lista cu gineri. Uneori îți vine să te angajezi misogin. Două săptămâni mai târziu ne anunța că se mărită. Casă de piatră și du-te pe pustiu… pula mea! Cin’ te-a luat să se spele cu tine pe cap! Am dat acatist! Du-te! Mi-am făcut cruce cu limba când te-am auzit! Pupa-ți-aș tălpile, Doamne!

Astea de 25-30, între două relații sau rănite rău, beau de te bagă în gura poliției. E vârsta cu presiunea socială dată la maxim. Niciuna nu știe ce vrea, dar toate pun presiune una pe alta. Copii, aventură, carieră, pisici, toate patru, Gerard Butler, wooooooo, tequilaaa!!! Așa ajungi să le explici jandarmilor ce cauți tu cu una semi-dezbrăcată pe care o ții de mijlocul sutienului, dintre țâțe, ca să nu vină cu procesorul de caldarâm. Păi o țin de sutien, ce pula mea să fac, că bluzița de in nu suportă alea 50 de kile, din mâini agită muște imaginare la cap și tu m-ai pus să scot buletinul cu cealaltă mână! Ia, boss, și ține-o tu în mod nehărțuitor, că are rigiditatea unui caltaboș prost umplut. Dacă poți s-o ții cinci minute fără să o apuci involuntar de ceva intim și nu cade nici din țoale printre mâinile tale, câștigi o bere de la mine! De-aia e bine să o ai pe nevastă-ta observator ONU între tine și ele. Că sărăcia nu-și mai amintește nimic a doua zi, dar nici n-are tupeu să te acuze de ceva cu nevastă-ta aruncându-i săgeți de curent din priviri.

Mulțumesc lui Dumnezeu că au mai îmbătrânit și prietenele neveste-mii și ne putem pune în cap omenește fără să mai car trusa de deșocare după mine la toate dezamăgirile lor în dragoste! Au rămas toate astea din aceeași subspecie ca și nevastă-mea. Și-ale mele s-au mai rărit, s-au mai triat ele singure și au rămas pe sprânceană. Alea care sorbeau borhotul din șanțul ăla de scurgere de pe bar și te făceau impotent că nu vrei să le fuți, acum sunt măritate. Sunt doamne! Îți mai dau simandicos din pleoapă pe la câte un eveniment cultural, cu prostu’ la braț. Am rămas aici cu veteranele noastre, maioresele 35+, pregătite să mitralieze de la șold orice fraier cu erecție și așteptări. Eh… viață!

M-am rătăcit în amintiri și am uitat ce voiam să vă zic. Băutura nu e niciodată o scuză. Nenorocirile nu vin de la băutură, ci din personalitatea și caracterul vostru de căcat. Eu, când sunt matol, mă pup și mă îmbrățișez cu toată lumea, inclusiv cu poliția. Sunt cam țărănete, e adevărat. Dansez, cânt, fac cinste, o dau la pace cu lumea, car fetele în cârcă – măgăruș… . Nu-mi vin idei să mă sui la volan să fac liniuțe, nu sar la bătaie, nu scot brișca la nimeni, nu trag lumea de țâțe. Am fost înconjurat de multe ori de jandarmi sau polițiști. M-am scos întotdeauna din vorbe, din politețe și respect reciproc. Ce să-mi facă? Nu sunt cu mașina, n-am niciun televizor la subraț, nu urlu pe stradă, nu alerg ca să-mi prind căpățâna din urmă… . Mă întreabă oamenii de acte, de sănătate și mă trimit la culcare.

Bateți femei pentru că sunteți bătăuși de femei, reduși mintal, nu-i de la băutură. Caracterul omului nu se schimbă. Alcoolul doar dezinhibă. Dacă ești un jeg matol, ești un jeg și treaz, doar că ascunzi mai bine chestia asta. Bați femeia pentru că ești un căcat bolnav care depune prea mult efort să nu pută când e treaz, dar i se rupe coaja de la băutură și iese duhoarea pe-acolo. Bați femeia pentru că ești un labagiu frustrat și un laș, indiferent că treaz sau beat. N-ai nicio scuză.

Violezi pentru că ești violator nenorocit, nu bețiv. Violatorul are întotdeauna un plan, caută portițe, pândește deschideri și slăbiciuni. Violatorul e întotdeauna manipulator, deschide capcane, izolează și are un comportament subversiv. Bețivul bea, nu-și face planuri. Planul bețivului e în paharul lui și calculul său este ”câte sute de lei mai am pentru băutură până ajung să nu-mi mai pese câte sute de lei mai am”. Dacă îi spui unui bețiv mișto că nu vrei să-l fuți, ”nu” va rămâne ”nu”. Dacă e genul meu de bețiv, poți continua să bei cu el la masă și după ce l-ai refuzat politicos.

Ca să folosești scuza asta pentru retardați trebuie să bei o cantitate industrială de alcool care îți flaușează pula și îți înmoaie picioarele de nu mai ești în stare să violezi nici un capac de veceu staționar, d-apoi o femeie în fugă. Ce dracu’, băăă…, suntem chiar așa naivi? Am auzit mai demult un psiholog care spunea că abuzul fizic și sexual al persoanei X s-a produs pe fond de consum. Nu-i avevă… nu-i adedă… nu-i adevărat!!! Ascultați la mine care mi-am băut mințile de nenumărate ori, până aproape de pierderea cunoștinței, și n-am violat în viața mea pe nimeni! Ăla e genul de psiholog care ori e prost, ori are scuze pentru orice. Te hipnotizează la el în cabinet de te trezești cu un gust misterios de pulă și o usturime nespecifică în cur.

Bunică-meu era un bețiv campion. Centura neagră cu șapte prune. Se întorcea acasă cu câte cinci câini vagabonzi după el, îi pupa în bot pe toți, le dădea mâncarea din frigider și îi spăla în cadă. În citeai imediat mira de revizie tehnică în priviri. Eu eram mic. Îmi cânta și îmi spunea povești când mă punea să mănânc. Mă jucam cu câinii aduși de el. E adevărat că duhnea de am rămas așa, otrăvit din pasiune, dar nu m-a atins în viața lui într-un mod nepotrivit și nu m-a bătut niciodată. Aproape că el m-a crescut, m-a dus peste tot, la munte, la mare, avea grijă de mine și nu mă răsfăța inutil. Asta era patima lui – băutura. Om cu viață grea și mâini muncite. Rupea ficatul din el, dar nu pierdea niciodată controlul suficient încât să mă simt în pericol.

Trebuie să ne înțelegem cât mai clar: Bețivul e bețiv, omu-i om și canalia e canalie indiferent cât ar fi ea de trează! Când pierde controlul, bețivul leșină, râde, plânge sau urlă de supărare. N-are legătură cu violatorul, cu bătăușul, cu pedofilul. E adevărat că obsedații, devianții și nenorociții mai beau, dar caracterul și prostia îi împinge la fapte, nu băutura. Băutura nu scuză nimic, nici măcar beția în sine. Ca sfat general pentru femei, de la un bețiv: Dacă te-a bătut vreodată beat, te-ar bate și treaz. E doar o chestiune de timp până ți-o iei iar pe costum. Cară-te! N-are nicio scuză!