estebine.ro
  • Home
  • De Dragoste
  • De Viață
  • De Război
  • Despre mine
  • Contact

estebine.ro

  • Home
  • De Dragoste
  • De Viață
  • De Război
  • Despre mine
  • Contact
De Viață

De ce te ceartă bărbații?

autor Dan Pavel February 10, 2020
De ce te ceartă bărbații?

Îmi spune o cititoare că nu înțelege de ce mă ceartă bărbații. Nu mă ceartă numai bărbații. Mă ceartă mai multe femei, dar bărbații se supără mai rău. De ce? Pentru că am făcut aici o insulă de confort propriu masculin, o insulă de sarcasm, cinism și ironie în care unii se simt în siguranță. E un refugiu personal al umorului cu deget în cur, cu palme ghidușe peste țâțe mari, al grobianismului teatral, al glumelor aparent misogine pe care mulți le interpretează ca misoginism autentic. E un sentiment cu care se identifică destui, fie că-și dau seama sau nu.

Ăștia se opăresc cel mai rău când constată că nu ești misogin autentic, cum credeau ei, ci doar mimezi ”iluminarea”. E talibanismul clasic al holteilor tomnatici care se îndepărtează din ce în ce mai tare de vremurile în care erau futabili și care se agață cu disperare de tot felul de certitudini care le-ar putea face criza de vârstă mijlocie mai tolerabilă. Pe mine mă doare în cur. Știu exact ce mă așteaptă, mai ales că nu sunt cel mai mișto bărbat din lume. Top zece, maxim! Când fac criza de vârstă mijlocie vă anunț eu de la bun început, ca să știm cum stă treaba. N-am s-o ascund pretinzând că femeile nu vor să mă fută de proaste. Nici eu nu m-aș fute, privindu-mă în oglindă… săraca nevastă-mea. Dacă m-o părăsi vreodată, îmi fac program zilnic de labă cu dildo în cur și cumpăr cinstit favoruri BDSM sâmbăta și duminica. Pun bani deoparte de pe acum.

Textele mele fac din platforma asta un ospiciu pentru retardați social ca și mine, un lagăr pentru nefiltrați. Mângâie multe frustrări personale. Sunt lucruri pe care le gândesc și alții, dar nu le-ar spune unei femei din diferite motive, accesul la pizdă fiind un motiv principal. Eu, având abonament, pot să le spun. Pot să spun calm exact ce gândesc când mă întreabă o femeie la ce mă gândesc: ”Mă gândesc cum ar fi să-ți ridici fustița, să-ți pui curul pe fața mea și să mă ciupești de sfârcuri, în timp ce prietena ta îmi bagă o mână în cur, îmi face sex oral și mă trage foarte tare de coaie!”.

Sună dezgustător, dar nu e dacă stai să te gândești. Ce e mai dezgustător? Să te târăști libidinos pe lângă una și să încerci să o manipulezi mental suficient încât să te creadă bărbatul perfect, să o schilodești emoțional și să o abandonezi exasperată la marginea drumului… sau să recunoști că ești un animal bicisnic care se confruntă cu trăiri din astea? Nu există bărbat pe planeta asta care nu vrea să facă sex cu două femei. Cu toții avem uneori niște gânduri de-a dreptul șocante. De ce ar trebui să le mințim pe femei că suntem romantici și puri? Nu ne scade cu nimic. Nu ne face să le iubim mai puțin, ba dimpotrivă.

Aici tulbur un alt segment important. Cel al feminiștilor de serviciu care sunt mereu pregătiți să le plesnească femeilor pula de la gură criticând calitatea slabă a bărbaților de care sunt ele atrase. Sunt ăia care n-ar putea fute pe nicio cale masculină și trebuie să pozeze mereu în eroi salvatori, în cavaleri ai egalității de gen, doar doar i-o atinge cineva în zonele intime. Stați cuminți că nu futeți oricum și nu veți răzbi cu feminism prin zidul platonicului!

Prefer să las femeile să gândească ce vor, fără să predau cursuri de feminism și bună purtare. Nu suport să pândesc pizdă la firul ierbii și să sar la gleznișoară luând apărarea femeilor când se mai revoltă câte o tută de la o glumă care nu era despre ea. Din punctul meu de vedere, e mai onest să-i spun unei femei că vreau s-o fut, decât să mă pretind un mascul hipersensibil la toate problemele ei. Sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg la femei și nu-mi place să predau altceva. Mai bine să fiu porc cinstit de la bun început, decât să mă descopere trădător parșiv ani mai târziu.

Veți spune că sexul nu e totul și că unii vor apropiere umană. Sunt de acord, dar ăia care vor apropiere umană nu cerșesc atenție și confirmare de la femei. Ăia spun ce gândesc și lasă apropierea să vină din confluența celor două personalități care interacționează. În nouă cazuri din zece, primul lucru pe care îl vrea un bărbat de la voi este trupul și, dacă spune altceva, minte de crapă icoanele din bucătăria neveste-sii. Cazul zece din zece e ăla de la mica publicitate: caut nevastă gospodină, să nu fie grasă, nici bătrână, să fie cuminte, să nu vorbească urât, să aibă sâni mari, să știe a îngriji copii, să fie virgină și cu salariu mare.

Schimbările bruște de ton și perspectivă din textele mele tulbură confortul unor cititori… tulbură negarea în care trăiesc. Oamenii aplaudă în extaz atunci când fac o glumă despre cât sunt de urât, sărac sau cu pula mică, dar se supără atunci când le vine rândul să devină ținta umorului. Toată lumea are o imagine mentală de apărat, are aparențe de salvat și minciuni de rostogolit astfel încât să-și suporte condiția. Ori condiția umană nu este totdeauna suportabilă, oricâte minciuni ne-am spune. Aici nu cântă goarna narcisismului care trebuie să-mi trâmbițeze mie calitățile cât mai clar. Eu vă arăt și urâțenia sau slăbiciunea din mine. E distractiv să te uiți la năruirea altuia și să te minți că tu ești bine comparativ, dar nu mai e așa amuzant când trebuie să recunoști și tu că ai probleme.

Eu n-am o imagine de apărat. Va trebui să mă credeți pe cuvânt când vă spun că am o pulă foarte urâtă. Nu sunt nici cool. Majoritatea oamenilor pretind că sunt nebuni ca să pară diferiți. La mine nebunia e o luptă continuă cu mine. Nu-i nimic cool în asta. Ca adult semi-lucid, cred cu tărie că a fi cool e cea mai joasă treaptă pe care ai vrea să fii vreodată. Cool e pentru oameni fără personalitate care se tem să nu fie izolați de către alți oameni fără personalitate. Dacă te cațări pe valurile momentului, ideile și simțirile tale își pierd valabilitatea de îndată ce trendul respectiv s-a potolit. Toate trendurile dispar și revin ciclic, iar personalitatea ta devine la fel de fluidă și nedemnă de băgat în seamă.

Eu doar exist. Beau la masă cu toate culorile urâte ale vieții. Mă simt la fel de confortabil într-un birt la cinci lei suta, ca și la teatru. Îmbrățișez urâtul, mă pup cu bătrânețea pe gură, cânt cu bețivii la bodegă, fac glume de porc la masa cuțitarilor, nu mi-e frică să joc pe manea. Prefer să sorb momentul așa cum este și să nu-mi pese de revoltele inventate ale celor care împart viața în categorii mai ușor digerabile din punct de vedere estetic. De-aici vine otrava și revolta, masculinitatea atent simulată. Oamenii vor instinctiv să te identifici cu ei și cu valorile lor. Vor să scrii ce-i face pe ei să se simtă bine. Vor să le dai armele cu care să-și apere imaginea cât mai ușor.

Dacă obișnuiești turiștii cu un nivel de confort, se opăresc repede când virezi de la programul obișnuit de otravă aparentă și te duci într-o zonă emoțională care le generează disconfort. Bărbații trăiesc într-un paradox emoțional-cognitiv în care societatea îi critică pentru lipsa de sensibilitate și profunzime, dar îi batjocorește atunci când dovedesc sensibilitate și profunzime, considerând că nu sunt puternici. Slăbiciunea reală vine din ce faci, nu din ce simți, dar mulți fac confuzie și insistă să știți cât sunt ei de bine ancorați. Critică guraliv pelteaua și siropul, pedepsesc slăbiciunea și atacă diferitul pentru că e o țintă ușoară. E ceva dezgolit ce poate fi înțepat fără efort pentru că nu are armură și îi face să se simtă mai bine despre ei. De-asta e ușor să faci mișto de homosexuali, de Fuego, de Poptămaș, de Leru-i Ler, femeia cu barbă de la Eurovision și chestii de-astea. Sunt ținte ușoare care pot confirma masculinitatea frustraților… sau ce cred ei că e masculinitate.

Oamenii slabi adoră țintele ușoare și se enervează foarte rău atunci când țintele respective nu cad. Mulți sunt preocupați să trăiască vieți limitate atât fizic cât și emoțional. Preferă să privească totul din nișa lor de confort. E mai simplu să te minți decât să cauți în durere și să constați că ai vulnerabilități sau profunzimi pe care nu le stăpânești. De-aici vin reacțiile alea: ”Scrii pentru toate nefututele și pentru toate menopauzistele. Sunt texte de labagiu frustrat! Recunoaște că ești homosexual!”. Mă amuză pentru că secțiunea demografică a paginilor mele arată că publicul se împarte în 57,4% femei și 42,6% bărbați. E ok, nu mă supăr, puteți face crize în continuare, chiar și atunci când vă jurați că nu citiți ”texte de homosexuali” sau ”de pizde proaste”, articol după articol. Nu cred că am adunat eu toți homosexualii la mine pe pagină și, dacă sunt aici, salutare băieți! Nu exclud niciodată posibilitatea de a mă îndrăgosti de un bărbat, dar până acum nu m-a atras niciunul din punct de vedere fizic. Sunt însurat, dar rămâneți pe-aici, că nu se știe niciodată cum mă părăsește nebuna de ajung să mă sufoc cu un mădular pe gât și două puli în cur în același timp! Din câte am înțeles asta se numește poziția arhiepiscopului… .

Nu mi-e rușine cu ceea ce scriu, iar ineficiența tacticilor de shaming frustrează. Da, uneori scriu texte pentru ”pizde”, alteori scriu pentru moși și babe. Uneori sunt labagiu frustrat, alteori sunt de-a dreptul nefutut. Uneori scriu din calitatea de bețiv sentimental, alteori din calitatea de depresiv de cursă lungă. Da, sunt un bărbat urât și uneori slab. Da, uneori mi-e frică de viață, alteori de sexualitate. Scriu din calitatea de ignorant, de imbecil, de fariseu sau suferind. Sunt aceleași trăiri pe care le are absolut toată lumea, diferența e că eu mi le recunosc și le aștern dezordonat pe hârtie. Am întrebări despre mine și mi le pun. Nu-mi plac răspunsurile întotdeauna, dar astea sunt. Scriu pentru mine, cuvinte pentru oameni.

Asistați la singurul experiment de acest gen de pe internetul românesc. O culegere de ciorne pe care nu vi le-ar arăta nici un scriitor. O culegere de trăiri disparate pe care nu vi le-ar arăta nici un bărbat de frică să nu-l judecați ca bolnav sau inadecvat. Așa că sunteți bineveniți… și tineri și bătrâni, puternici sau slabi, bărbați sau femei. E o pagină ca un sifon înfundat în mâzga căruia găsim tot ce nu vor oamenii frumoși să ne arate – latura cealaltă a umanității. Oamenii nu mă ceartă pe mine. Se ceartă pe ei.

Textul ăsta e atât de lung și plictisitor încât nici eu nu l-am corectat până la sfârșit… .

25 commentarii
144
Facebook Twitter Google + Pinterest
articol anterior
Manual de traduceri feminine – Capitolul 1
articol următor
Scrisori către Sfântul Valentin

You may also like

Cum e viața cu boli psihice

January 26, 2020

Black Friday Parascheva consumeriștilor

March 30, 2018

În aceeași noapte (textul meu preferat)

April 19, 2018

La corporație totul este bine

April 12, 2018

Româniastat eșuat

July 4, 2018

Te sun eu pe 1 decembrie

November 30, 2018

Trenul de 4:07

August 27, 2019

Universul se va crăpa pe dunga Dâmboviței

March 28, 2018

Am fost la miting și am rămas fără...

June 10, 2018

Când tragi pe nas un praf de stele

January 12, 2020

25 commentarii

Elena February 10, 2020 - 5:52 am

Am avut o noapte lunga. N-am prea dormit din pricina de copil calaret asa ca nu stiu cat de “la subiect” va fi comentariul meu.
Eu ii citesc sotului meu tot ce scrieti pe FB ca in rest, pe aceasta pagina, intra singur. Nu s-a suparat, enervat, iritat niciodata de ce ati scris. La fel si eu. Nu am facut decat sa admiram stilul de scris, sa ne amuzam, intristam la ce ati scris. Nu am stat sa facem cercetari cu ce va ocupati, cu cine sunteti casatorit, ce note ati avut la bac etc. Noi ne bucuram doar de fiecare text impartasit indiferent de ce contine. Putem sa fim sau nu de acord, putem relationa cu ce ati scris sau nu dar pana la urma, ramane doar aprecierea unui lucru bine facut.
Ma bucur ca mergeti inainte in pofida micilor comentarii.
Ma intreb daca marii scriitori primeau scrisori de la necunoscuti prin care sa fie certati.
Ceea ce reusiti sa transpuneti d-voastra, nu pot foarte multi.
Uneori, brutalitatea descrierilor d-voastra imi aduce aminte de primele romane ale lui Bulgakov- De realismul mizeriei, finalitatii. Apoi, ironia si autoironia, penibilul situatiilor, imi aduce aminte de Jerome k Jerome.
Nici ei nu stiu cu ce s-au ocupat, pe cine au iubit si daca au avut 2 femei in acelasi timp.
Am dat 2 exemple doar, cu ce rezoneaza in mine scrisul d-voastra.
Imi cer iertare ca v-am oferit aceasta opinie nesolicitata dar am vrut sa stiti ca nu doar cei ce comenteaza, va citesc. Suntem multi cei care doar admira.

Reply
Dan Pavel February 10, 2020 - 6:12 am

Vă mulțumesc și mă onorează… .

Reply
Daniela February 10, 2020 - 10:31 am

SUBSCRIU SUTA LA SUTA! 🙂 ME TOO!

Reply
Ioana October 11, 2020 - 11:47 am

Excelent comentariul tau Elena. Jos palaria! Sunt 100% de acord!

Reply
Butnaru Irina February 10, 2020 - 6:35 am

Bună ziua!
Mai normal ca tine , mai sincer și mai talentat, foarte rar!
Felicitări pentru sinceritate!

Reply
julitu February 10, 2020 - 6:56 am

Omule! Nu-ti mai bate capu’ cu frustratii care te cearta. Batranii au o vorba pentru astia… cainii latra ursu’ trece. Tu continua sa faci ce stii mai bine, sa scrii. Cine nu vede cruda realitate din scrierile tale inseamna ca citeste cu ochii larg inchisi (stiti la ce ma refer). Si daca sunt d’astia, tu nu pentru ei scrii. Eu iti apreciez pragmatismul si sinceritatea. E calea cea mai scurta catre liniste. Astept cu nerabdare urmatorul post. Nu ma tine in tensiune!

Reply
Nina February 10, 2020 - 8:13 am

“O culegere de ciorne pe care nu vi le-ar arăta nici un scriitor.”
Asta e prima dată când las un comentariu la o postare. Cuvintele astea m-au lovit direct in plexul solar.
Să scrii e lucru mare, e al naibii de greu (asta, pentru mine, că uneori nu-mi place să dau nas in nas cu adevăruri crude, iar scrisul are obiceiul ăsta prost). Dar poate pentru tine sau pentru alții vine natural.
Avem nevoie de mai mulți oameni care să îşi facă radiografii ale sufletului aşa cum o faci tu. Şi implicit, ale condiției umane. Cred că asta îi atinge pe certăreți şi îi agită aşa.
Şi mai e faptul că există omul ăsta care reuşeşte să îşi disece sufletul şi să îl servească pe tava vulnerabilității… asta e de neiertat.
Ca să subscriu la ce a spus Elena mai sus, eu citesc, îmi place, îți admir talentul, textele astea sunt ca gura de apă după două zile în deşert.

Reply
Doina February 10, 2020 - 8:25 am

Citite si rascitite – articolele de ieri si azi – pot spune ca ai toate datele pentru a fi un mare scriitor sau un mare psiholog si cand spun asta, o spun cu o invidie netarmurita.

Reply
JC February 10, 2020 - 1:39 pm

Doar vroiam să spun că se pare că sunt singurul bărbat care nu visează să se fută cu două deodată. Nici prietena mea nu mă crede! Ăstea-s antideprimantele la lucru. Nu-i bine nici cu ele, nici fără (e mult mai rău fără). CSF, NCPLMSF. Asta-i pula, cu-asta ne futem. Când vrea ea, nu când vrem noi.

Reply
JC February 10, 2020 - 1:50 pm

P. S. Am comentat în reply din greșeală. Intenționam să comentez pe “firul” principal…

Reply
Oana February 10, 2020 - 8:40 am

Vin, citesc ce scrii, se enerveaza, te injura si te ameninta ca nu o sa te mai citeasca niciodata. Maine revin sa vada ce ai mai scris… Poimaine la fel. E maxium de adrenalina in viata lor, cu tine simt si ei ca traiesc 🙂

Reply
Maria February 10, 2020 - 8:53 am

Absolut genial.
Mä bucur cä sunteti!

Reply
Daniela February 10, 2020 - 10:39 am

Cu siguranta, suntem multi care din prea mult respect pt cuvintele asternute de tine, ne tinem cuvintele acasa sau in gat, de prea umile ce sunt… E un privilegiu sa te citesc si sper sa-ti tina universu’ cuvintele vii cat mai mult!

Reply
celcedanseazaculupii February 10, 2020 - 12:26 pm

…mai ie o duduie “Dama fara secrete” alias Alina Ghe., care scrie tot pentru oameni dar cu cuvintele ei.Ceea ce este imbucurator ,ca spre deosebire de ea unde nu poti comenta pe siteul ei ci te arunca in bagabonteala aia de facebook unde se dilueaza totul datorita amestecului de chimie organica cu anorganica,pe cand aici este altceva.
La bloguri autobiografice , personal si autojustificativ ca acesta ce sa comentezi?…n-ai ce!…decat sa te bagi in seama cu clisee:..ce bun iesti maestre…ai spus exact ce vroiam io sa spun da nu-mi gaseam cuvintele….si alte jocuri si jucarii pline de farmecul copilariei!

Reply
Andreea February 10, 2020 - 12:55 pm

Pe Facebook nu-ți pot comenta postările, iar aici e prima dată când o fac. Pentru că așa cum zicea Daniela mai sus “ne ținem cuvintele acasă sau în gât de prea umile ce sunt”.
Citesc, în schimb, tot ce scrii. Și tot ce pot spune e asta: curajos om! Curajos și asumat. De-am fi cât mai mulți așa…

Reply
Traian Gogu Sorca February 10, 2020 - 1:20 pm

MAESTRE … Mulțămesc că te citesc !

Reply
Silviu February 10, 2020 - 1:58 pm

E un reality check tare placut aici la tine, continua!

Reply
Unchiu February 10, 2020 - 2:37 pm

Să tră!

Reply
capsunaru February 10, 2020 - 3:29 pm

Iata cinspe´comentarii de oameni normali ! Nu simt imboldul sa alerg pe vreunul cu toporul… :))
Umorul si sinceritatea sa fie cu tine !
Multumesc pentru efortul depus pentru a ne distra ori privi in oglinda !

Reply
Ira February 10, 2020 - 10:40 pm

Maestre, învață-ne!

Reply
Angela Viaggia February 10, 2020 - 11:05 pm

Zicea cineva cândva, că nici Isus nu a reușit să placă la toata lumea, ba mai rau a sfârșit chiar pe cruce. Crucea ta sunt ăștia care nu știu să meargă mai departe atunci când nu le place ceva, având impresia că tot universul se invârte in jurul lor. Te rog continuă sa scrii ptr noi, aștia care nu pierdem nici o postare, fie ca ne place in intregime sau doar in parte sau chiar deloc. Cu tine e într-un fel ca si cu soțul: nu chiar înnebunesc de dragoste in fiecare zi, dar nici nu divorțez de fiecare data când spune ceva ce nu-mi convine 😅.
PS: de multe ori ce nu-mi convine sunt adevaruri spuse prea crunt, cu care nu sunt obișnuită, dar după ce mă trezesc din bula aia estetică puritană imi dau seamă că e bine ca nu am divorțat. (valabil și ptr scrierile tale și ptr soțu’)

Reply
stanica vasilica February 11, 2020 - 8:02 am

Well done, Dane!

Reply
Elena February 12, 2020 - 8:09 am

Dureros de frumos!

Reply
Lucian February 12, 2020 - 8:12 am

Nu am vazut pe nimeni sa te certe pana acum… Eu doar intreb, de ce vorbesti cu tine la persoana a doua? E un exercitiu in oglinda?

Reply
Canadianu' February 14, 2020 - 3:59 pm

Nu toți visăm să futem 2/3/9 femei în același timp. Cum zicea cineva, nu mai țin minte cine, “I like to disappoint my women one at a time”…

Reply

Leave a Reply to julitu Anulează Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Cele mai recente

  • Manifestul extremistului dintre voi
  • Revoluția nu se poate termina niciodată
  • Dușmanul tuturor, prietenul nimănui.
  • Noua eroină cu 30% mai multă femeie
  • Să râdem de conspiraționiști

Articole recente

  • 1

    Când tragi pe nas un praf de stele

    January 12, 2020
  • 2

    Spaima femeilor nemăritate

    September 17, 2019
  • 3

    Până când gluma ne va despărți

    August 19, 2019

Newsletter

Dacă nu are cine să-ți umple căsuța de spam, abonează-te la newsletter-ul porcușorului și fii la curent cu ultimele banalități pe care deja le știai, deși poate că nu le rostiseși cu același fler dramatic.

  • Facebook
  • RSS

©2018 Este Bine - Toate drepturile rezervate.


Top