Exodul lui Moise

V-a trecut isteria cu Moise Guran intrat în politică sau mai durează mult? … că eu am ciorba pe foc! Nu vă mai isterizați în halul ăsta că se întoarce el la noi, în câteva luni! Când or mai sări hormonii prin Barna și intră iar în sezonul de epurat, mai taie o treime din membrii de partid că n-au avut bavețica de centru-dreapta la ei sau mai știu eu de ce.

I-am văzut fața în conferința de presă și nu era în apele lui lângă Dan Barna. Probabil că îl călcase accidental pe pantof și-i tăiaseră deja prima dungă pe biletul ăla cu trei gafe acceptabile până la excluderea din partid. Nu m-am uitat la toată conferința că m-a avertizat nevastă-mea să nu mai înjur de față cu pisicile. Am o frustrare personală legată de ligheanul cu jurnalism care picură din ce în ce mai rău în căldarea politicului.

Până la urmă încercarea lui Moise este una grea. Toate entitățile din România, fie că sunt politice sau comerciale, sunt conduse de mentalitatea patronului român. Faraonul nu te cheamă niciodată să faci ce știi tu, ci să execuți viziunea lui. E atitudinea clasică întâlnită la majoritatea liderilor români, indiferent de pregătirea lor reală. Odată cocoțați pe scara ierarhică, șefii taie șipca de sub ei ca să nu se mai cațere nimeni. Fără epurări, Barna zbura după eșecul de la prezidențiale și lăsa locul altcuiva, dar s-a descurcat. Asta e lumea politică, n-ai ce-i face. Orgoliile și fricile sunt mari. Era proverbul ăla: fiecare soldat poartă în raniță bastonul de sergent pe care caporalul i l-a pus acolo doar ca să-i facă ranița mai grea.

USR stă prost pe comunicare. Va fi greu să stabilești o linie serioasă și coerentă cu electoratul indecis, mai ales când se mai întredeschide ușa pe la sediu și scapă zbieretele din interior ca din balamuc. Trebuie să-i bagi pe toți sub același tratament ca să nu mai evadeze napoleonii și desenele animate de capul lor prin campanie. Chestiile alea cu ”dizolv parlamentul și dau karate șapte dani” au sunat cam de porc când știam cu toții că nu se poate. N-ar strica nici o aliniere în spatele unui candidat unic la locale, dar de ce să facă front comun și să mănânce cu toții, când se pot certa între ei până pleacă Gabi Firea cu salatiera?

Useriștii sunt mai talibani și mai lipsiți de umor decât pesediștii, dar măcar mă înjură corect românește. Când nu se ceartă cu mine, se scuipă între ei. Îmi pare un partid fracționat, aflat în derivă ideologică. Sunt un contrast clar față de membrii și simpatizanții PNL, care sunt mereu atât de zen încât ai senzația că-i injectează Orban cu ce ia el dimineața, înainte să se dea în leagăn. Niciun penelist nu mi-a făcut vreodată capul praf. E liniște. Oricine ar veni la putere, PNL e cumva la putere chiar și când e în opoziție. E partidul înființat de pisica lui Schrödinger care este și vie și moartă, în același timp, cu condiția să nu deschizi cutia ca să vezi ce face partidul.

Cred că asta e de fapt misiunea lui Moise Guran, pe termen scurt – coagularea unui mesaj lucid pentru campanie, comunicat cu eleganță și calm. Adică, zboară la primul referendum intern USR… ! De fapt, nu! Zboară la al doilea pentru că primul referendum va fi pe o temă mult mai importantă gen ”comandăm KFC sau Pizza Hut la următorul referendum intern?”. Pe termen lung nu cred că știe nici el ce vrea. Nici ce se poate face. C-așa e-n tenis. Orice idee bună ai avea, ești obligat să o treci prin concasorul compromisului politic până devine praful unei idei mediocre implementată prost. Când ai obosit de tot și viața politică ți-a secătuit ultimul dram de entuziasm, poți să treci liniștit la PNL, în locul magic de unde vin meme-urile cu pisici.

Eu nu-i voi purta pică. Idealismul nu trebuie pedepsit, ba chiar trebuie încurajat cât mai mult pentru valoarea lui ca divertisment. Altfel rămâneam tot cu Revelionul TVR 2 – glume cu bișonul, de Stela și Arșinel. Până la revenirea lui Moise, bula noastră rămâne cu CTP, cu Petreanu, cu Striblea, cu Tolo și cu Prelipceanu căruia i se blochează mereu update-urile de software la 75% și nu poate pune întrebări incomode. Oricum eu îmi luam știrile și analizele economice de pe Prințesa Urbană punct ro.

Ce ciorbă fac? Fac o ciorbă deontologică, rețeta mea. Are de toate: și progresism și centru dreapta și liberalism și corectitudine politică și sfânta cruce… . Am găsit și niște tacâmuri bune la cimitirul elefanților. Le-am pus pe toate la fiert cu ce rămăsese pe fundul sticlei cu ideologie, ca să o termin odată. Mi-o tot fura Băsescu, încurcând-o cu licoarea lui preferată care era distilată din lacrimile mele… alea scurse după ce l-am votat precum un pacient legat ca să nu se scarpine, dar care se freacă obsesiv de caloriferul secției de Psihiatrie când nu-l vede asistenta.

Când o fierbe bine ciorba, am să pun în ea toți jurnaliștii care au trecut în politică, să îi dea gust, și vedem ce iese. S-ar putea să fie bună, dar mai degrabă cred că o să ne apuce cufureala pe toți. În ceea ce mă privește, eu v-am zis de la bun început că, dacă mă hotărăsc să intru în politică, n-am s-o fac din idealism. Să n-avem vorbe mai târziu! Aș vrea să devin primul președinte din istoria României care a dispărut după șase luni de mandat și vă trimite selfie-uri dintr-o cadă plină cu bani, de undeva de la tropice. Haștag ”sărakilor”. O să-mi fac numai poze cu negrese dezbrăcate, una pe centru stânga și alta pe centru dreapta.

Căcat… acum îmi dau seama că îi am pe Guran și pe Barna în lista de prieteni… ! Scuze, băieți! N-am scris eu! Îmi dă Rareș Bogdan peste tastatură. E hlizeală pe-aici cu toată lumea: Teo, Turcescu, Roșca-Stănescu, Diaconescu, Andronic, Chireac, Carmen Avram… Găbița râde și ea școlărește. Suntem la lecția despre reproducere și tocmai ne-a arătat profa ce iese când și-o trage a patra putere în stat cu prima.