Greu la deal cu boii mici

Rezultatele parțiale au scuipat în iahnia multor bule de pe internet. A fost cea mai slabă prezență la vot din istoria post-decembristă, dar nu e ca și cum poporul ar fi fost inspirat de măreția candidaților ca să iasă masiv la urne.

Acum au început raționalizările, justificările și calculele complicate care să ne facă să părem deștepți. Lucrurile nu sunt complicate deloc. Iohannis a luat voturile categoriei ”n-am cu cine altcineva pentru că restul sunt mai praf decât el”. A fost și va rămâne președintele ”se putea și mai rău”. Nu știu dacă există român care să fi fost dat pe spate de performanțele uluitoare ale președintelui Klaus Iohannis și, dacă există, cel mai probabil și-a întrerupt tratamentul împotriva recomandării medicului.

Dăncilă a luat voturile ”vă ia mama dracu dacă nu votați corespunzător”, adică ale dependenților de sistem și ale aparatului PSD. În continuare subestimați PSD-ul cum numai niște intelectuali finuți ar putea-o face. Problema intelectualului este că trăiește în mintea lui, nu în realitate. În realitate, pătura medie a fost înlocuită cu funcționari publici și oamenii care depind de stat. România are unul din cele mai stufoase și obeze aparate de stat, iar obezitatea acestuia este întreținută cu tratament preferențial, salarii și contracte ce depind de PSD. Aparatul ăsta care sfidează meritocrația nu va vota niciodată cu foamea. Dăncilă este o măsură cunoscută, previzibilă și complet manipulabilă care avantajează pe mulți… chiar și din sectorul așa-zis privat, nu numai de stat.

Barna a avut un scor explicabil, dar foarte bun comparativ cu performanțele sale. Nu vreți să recunoașteți că a fost un candidat slab și o idee proastă de la bun început. Asta nu-l face un om rău sau prost. Adică sunt convins că este un soț model, se descalță frumos la ușă și își aranjează corespunzător sacourile alea cu două numere mai mici, atunci când ajunge acasă, dar știam cu toții că nu-i pe tarlaua lui la vârful puterii. N-are talent, n-are mesaj și nu inspiră forța necesară… lucruri pe care nu le inspiră nici Iohannis de altfel. Cioloș ar fi făcut un scor mult mai bun dacă nu pica la noaptea cuțitelor lungi din USR, dar ăsta e partidul nou – un măritiș de conjunctură care nu s-a înfăptuit din dragoste sau congruență politică și care s-a îmbătat cu apă rece de la europarlamentare încoace. Dacă e să fiu sincer, nici Cioloș nu m-a rup cu mesajele coerente și cu amabilitatea, la ultimele intervenții televizate.

A fost o campanie foarte slabă în care principalii doi jucători au stat pitiți în spatele aparatelor de partid și au lăsat eșaloanele inferioare să scoată castane încinse din foc. Iohannis a tăcut cu același succes cu care ne-am obișnuit. Dăncilă a fost la fel de incoerentă ca în orice altă zi obișnuită, iar Barna a insistat să se bage în seamă cu toți neînsemnații care n-au făcut altceva decât să-l sape la credibilitate și să-l facă să pară la fel de neînsemnat. USR+ este în continuare o derivă ideologică presărată cu lozinci facile, dar fără un plan concret și fără talentul necesar pentru a vedea pisicile moarte aruncate de PNL în curtea colegilor de opoziție. Ăsta e motivul pentru care au luat un scor mai slab decât cel din primăvară. Până la urmă relația alegătorilor cu USR+ este ca relația unei soții extrem de nefericite care și a găsit un amant mai de doamne-ajută. Asta nu înseamnă că se mărită cu el după ce se usucă parafa pe actele de divorț și nu exclude niciodată refacerea căsniciei disfuncționale ”de dragul copiilor”.

Băsescu și Iohannis au dovedit că omul face funcția, nu funcția pe om. Discuția despre prerogative este aproape irelevantă. Un președinte poate face pe cât de multe sau puține lucruri își dorește (aproximativ). În mâinile lui Băsescu președinția poate friza ilegalitatea și neconstituționalitatea, în mâinile lui Iohannis frizează irelevanța. Dacă prerogativele ar fi însemnat ceva și regulile funcției ar fi fost bătute în cuie, nu ne-am fi temut atât de tare de Ponta președinte, deci e clar că președintele poate fi o forță redutabilă. Doar că Băsescu era sabotor de profesie, Iohannis nu este o forță, Barna nu poate fi, iar Dăncilă este o simplă țățică analfabetă care nu poate susține o conversație lucidă cu vânzătoarea de ciorapi lycra, din piață, d-apoi cu președinții altor națiuni. Nici un candidat din această cursă nu are stofă de președinte al unei națiuni ce se confruntă cu o realitate politico-economică extrem de complexă. Dacă e să fim indulgenți, putem spune că este o paradă a mediocrității.

Până la urmă… vorbim vorbe de dragul căldurii ieșite pe gură. Abia aștept dezbaterea pentru turul doi în care un mut și o analfabetă se vor duela în discursuri soporifice, spre deliciul persoanelor cu deficit care vor simți pentru prima dată în viață că se putea și mai rău.