Metrosexualii nu se opăresc la păsărică

Am trecut duminică seară prin mall. Voiam să mă tund. Eu, când vreau să mă tund, simt așa… o jenă, ca și cum aș insulta un frizer cu cantitatea mea ridicolă de păr. Adică omul acela și-a dedicat viața aranjării unor frizuri elegante, ar lucra și el cu material de calitate, ca orice artist, iar eu mă prezint cu cincisprezece fire care nici alea nu stau într-un fel. Mai mare deranjul. M-aș fi tuns la zero, așa cum am fost aproape un deceniu, dar nu mai pot pentru că m-am însurat. Orice om însurat știe că nu mai deține controlul asupra niciunui aspect din viața lui, cu atât mai puțin asupra propriului păr din cap.

Când te însori părul începe să crească, să cadă și să albească în funcție de ce ai spus acolo la Starea Civilă, când te-ai scărpinat unde nu te mânca. Eu am primit instrucțiuni să-l las să crească și, deși arăt ca un clovn retardat, am decis să urmez instrucțiunile neveste-mii, mai mult în glumă, ca să o fac de râs când iese cu mine pe stradă. În relația anterioară eram tuns la zero, dar mi-am lăsat cioc, de gura femeii. În relația asta mi-am lăsat barba și părul să crească. Probabil ca următoarea nevastă o să mă roage să-mi cresc părul pe spate și pe cur, că în altă parte nu mai am ce să cresc. Lucrurile astea sunt consecința manipulării emoționale pe care o practică orice femeie, deși n-ar recunoaște niciodată. Este același mecanism prin care te trezești spălând parchetul și caloriferele în singura ta zi aproape liberă din toată săptămâna. Iubi nu te-a rugat nimic, nu te-a deranjat, dar s-a apucat de curățenie. Ea: ”Stai, puiule, și odihnește-te!”. Poți tu s-o lași așa, operată la coloană, să șmotruiască singură prin casă? Poți tu să stai pe canapea, ca un mișel, și să o lași să-și rupă cârca? Nu poți! Uite așa îți vin idei tâmpite: ”Hai, iubi, să te ajut, că terminăm mai repede!” De la însurătoare îți vin toate astea… . Din același loc de unde îți vine și freza. De la capul de bou.

În mall nu mai era frizerie. Fusese închisă din pricina succesului fulminant al modelului de afaceri prin care un hipster ce nu se tunsese niciodată îți lua șaizeci de lei ca să-ți treacă două minute cu mașina prin ciuf. În schimb, mall-ul era plin de oameni tunși ridicol, probabil tot din cauza faptului că erau însurați. Mall-ul era plin de bărbatul modern. Îl știm cu toții. Ăla hiper-metrosexualizat, îmbrăcat după ultima țipenie cu pantaloni atât de mulați încât îi separă labiile ca să nu se opărească la clitoris. Ăla care se oprește la înălțimea de 165 de centimetri, dar coafura lui continuă până la 195. Freza lui e mai înaltă ca tine și mai impunătoare ca pasărea paradisului. Nu știu ce te-ar putea determina să umbli mândru cu cocostârcul pe cap, dar bănuiesc că doar femeia poate face așa ceva din bărbat. Cu ocazia vizitei am aflat că am rămas în urmă și cu barba. Acum se poartă bărbile de ayatollah, model imam fundamentalist, probabil dintr-o sectă care își lasă barba până la genunchi, dar își pensează sprâncenele ca Lady Gaga. Sunt echivalentul masculin al femeilor care nu au sprâncene deloc și le desenează cu markerul, dar umblă cu păr la subraț. Mi se pare cel puțin nepractic să stai cu jumătate de barbă în ciorbă la fiecare dumicat, dar să fii atât de epilat pe trup încât să cadă nădragii de pe tine din lipsa forțelor de frecare. Nu știu în ce comitet s-a decis că noi, bărbații, trebuie să fim lucioși, dar se pare că am ratat ședința respectivă. Aș fi ridicat și eu două trei obiecții. Pe vremea părinților noștri, singura formă masculină de gomaj cu peeling era să te dai cu diluant ca să se ducă prenadezul și vopseaua. Singurul accesoriu acceptabil pentru tratamentul anti-ageing era cârpa cu motorină. Cu toate astea, când te uiți la poze cu bătrânii noștri, bărbații erau bărbați, neică. Nu aveau nevoie să-și crească o barbă ca să nu se creeze confuzie pe plajă. Umblau îmbrăcați la costum, cravată, cu pălării de bon ton pe cap. Purtau pantaloni în care le încăpeau și gogonelele. Noi nici măcar nu știam că părinții noștri au organe de reproducere, d-apoi să le vedem prin blugi ca la radiologie. Nu m-am simțit bine în mall… .