Mă, acuma pe bune… că pe distinsul răposat îl chema Neagu sau Mircea, fanii lui Dragnea (și nu numai) tot nu știu despre cine este vorba. Putea să zică ”a murit marele filosof și ornitolog Păsărel Cinteză Djuvara” că tot nu conecta cu electoratul. Să nu uităm că suntem în țara în care multă lume nu știe cine a fost Alexandru Ioan Cuza, d-apoi un nume atât de șters de pe firmamentul presărat cu mici și muștar al patriotului român.
Eu, de exemplu, nu l-am citit niciodată pe Djuvara până la capăt… pentru că sunt oarecum incult. Am mai parcurs câte un fragment, am mai citit câte un articol, dar nu mă pot da connaisseur. Tot ce știu eu despre Djuvara este că a fost unul din puținii intelectuali care nu au lins papucul baronilor pentru diverse favoruri, nu a păpat caviar și Moet în avionul prezidențial și nu s-a tras de șireturi cu partidele pentru vreo funcție academică. Din punctul meu de vedere astea sunt cele mai importante calități pe care le poate avea un intelectual român: principiile și neatârnarea. Că, în rest, e plină țara de telectuali cu câte paișpe doctorate la fără frecvență și masterate SRI de nu le mai încap în paporniță. O ard distins și elegant pe funcții și catedre în care vor putrezi de bătrânețe pentru că sunt conectați și nu îi va putea mișca nimeni niciodată de acolo. Sunt oamenii care nu pot adăuga nici o lucrare de valoare la tezaurul cultural al României, dar nu au o problemă în a publica osanale aduse partidelor și maculatură semi-științifică bună doar pentru șoareci.
Marea noastră belea națională pare a fi lipsa de cultură și civilizație de care se plânge toată lumea. Adică și la șaormerie, când mă duc, sosierul se plânge mereu că nu avem cultură și civilizație. Își mai trage tacticos mucii, mai scarpină un buboi de pe piept, între două lipii, și continuă tirada despre incultură și lipsa valorilor naționale. Aceleași discuții le am și cu taximetristul care aruncă o flegmă pe geam cu precizia chirurgicală cu care servește Simona Halep la Roland Garros, de te gândești că ar trebui să existe un campionat de scuipat competitiv pentru că l-ar câștiga sigur. Și ăla se plânge că s-a umplut Bucureștiul de țărani inculți. Nu-i vina lui. El se plânge de cultură pentru că într-adevăr ne lipsește. Simte nevoia de exemple, modele și vectori culturali, chiar dacă subconștient. Suntem lăsați pradă unei generații de intelectuali care și-a dobândit cultura la școala de cadre a Securității, la sediul partidului și în cuibarul de viespi al Academiei Române. Nu au nici un fel de credibilitate. Sunt ăștia care nu vorbesc nici o limbă străină, nu bunghesc din prima nici limba română și transpiră când sunt puși să gândească ceva original. Ei dau linia, ei fac politicile, ei fac reformele în Educație care mutilează generații întregi. Se aruncă peste catedre și stau lipiți de ele ca Zăvoranca de capota lui Pepe. Fac orice să rămână acolo pe viață. Pupă ghiului partidelor, spală cadavre politice pe la televizor și, când țara plânge că are nevoie de modele, ei mai publică o lucrare despre Impactul Ecologic al Pârșului de Pădure Asupra Exploatării Miniere a Antracitului în Munții Retezat-Godeanu. Nu o publică pentru că ar crede cu tărie în nemernicia pârșului de pădure sau altceva, ci pentru că trebuie să bifezi un număr aleator de lucrări științifice ca să poți fi Profesor Emerit pe Viață, Zimbru Erudit Principal și Doctorand Summa Cum Fraudae. E plină țara de generatoare de maculatură. Bieții copaci…