O amică zice că nu există femeie îndrăgostită care să nu-și piardă decența. Ca vorbă nu e rea, dar aș merge un pic mai departe: Nu există femeie decentă, există doar bărbatul ăla atât de plicticos încât nu a reușit să scoată tot ce-i mai rău din ea. În adâncul oricărei femei decente pândește câte o Mița Baston, o revoluționară violentă prin care curge sângele martirilor de la unșp’ce fevruarie, capabilă oricând să-ți organizeze un scandal de n-a pomenit nici Sinan Pașa la Călugăreni.
Un bărbat suficient de capabil o poate întărâta și pe o ciungă să dea cu șlapii după el și să-i arunce troacele de la balcon, sub privirile amuzate ale agenților de poliție. E doar o chestiune de intensitate a amorului. Doar cine n-a fost iubit cu adevărat nu știe cum se agață femeia de gâtul bărbatului ca înecatul de geamandură și cum le arde cu laserul din priviri pe toate mitocancele care îndrăznesc să se uite în direcția lui.
Parcă nici erecția nu este atât de vârtoasă dacă nu-ți circulă prin cap suspiciunea că ți-a tăiat frânele pentru că a aflat de studenta pe care o ții în chirie la București. Și dacă n-a aflat, tot bănuiește ea ceva. Nu există o corelație directă între motiv și scandal. Pentru femeie dragostea fără conflict e ca micii fără muștar. Pentru bărbat dragostea e ca micii fără muștar și fără mici… pentru că i s-a comunicat că are colesterolul prea mare și, dacă moare, ea nu se poate certa singură. Tot din interes, că așa plâng toate văduvele: „Cui mă lași tu, Gogule??? De ce-ai plecat, omule??? Un’ te duci tu, puiule???”. Pentru că, și la moartea bărbatului, femeia tot la ea se gândește. Vrea să știe unde te duci, cu cine umbli, cât stai și dacă vine și nesimțita aia care ți-a zâmbit la ziua ta. Femeia face imediat conexiunile. Ea suspectează că acu’ trei zile a crăpat Popeasca de la parter când i s-a înfășurat bișonul în perfuzie și poate te-ai dus nerăbdător după ea, fi-ți-ar capu’ al dracu’, că nu te mai satură Dumnezeu de păsărică nici pe lumea ailaltă!
Dacă vedeți pe stradă un cuplu de pensionari care se ceartă, cel mai probabil el tace pentru că l-a surprins baba cum se uita în bucile poștăriței când le aducea pensia. Chiar dacă el a devenit inofensiv în 1975 și nu mai poate nici să-și dea chiloții jos fără două asistente medicale și patru nepoți care îl țin pe brațe, ea îl vede tot ca pe Marele Futnic de la curtea zeului Priap – așa cum era el în tinerețe când mințea toate virginele din Făurei că le duce cu Dacia la București să le cumpere rochiță de pe Calea Victoriei. Bărbatul trăiește captiv într-un paradox metafizic în care nu este niciodată suficient de bun pentru femeia lui, dar este mult prea bun pentru orice altă femeie, deci este un prost dacă se culcă cu alta, ca atare nu poate fi bun.
Credeți că e o întâmplare că femeile trăiesc mai mult decât bărbații? Decența lor vine după înmormântare când stau cuminți pe bancă, la cimitir, și recunosc că aveau prosoapele și batistele pregătite de acum cinșpe ani, dar nu se așteptau să reziști atât la presiunea constantă a întrebărilor de tip ”la ce te gândești”. Atunci începe decența lor! Se duc o dată pe săptămână la cimitir, îți șterg poza de praf, rup buruienile de lângă cruce și împart mici cu muștar de pomană: ”că așa-i plăcea răposatului”. Micii ăia la care pofteai tu și pe care nu te lăsa să-i mănânci când erai în viață, ca să nu poți scăpa mai repede! Întâmplător tot atunci începe și decența bărbaților – când le rupe cineva buruiana de pe mormânt.
6 commentarii
Meam, chill, dude, esti foarte radical. Si amica ta de asemenea. Nu trebuie sa facem toate circ, indiferent de intensitatea dragostei.
Șșșș! Era o glumă, șșșș! … să nu se afle!
Articolele din ultima vreme sunt cam slabute…. unsubscribe. Poate iti revine talentul.
Îmi pare rău… . Nu poți fi genial în fiecare zi. Dacă dai unsubscribe, cum vei știi când îmi revine talentul?
You don’t fuck with the Marcel.
Nu exista femei decente, exista doar femei care nu vor sa se f**a 🙂