Lumea citește tot felul de contre sau înțepături între mine și nevastă-mea și se întreabă de ce nu divorțez. Unii cititori comentează că n-ar putea să suporte așa o viață. În primul rând că toate poveștile sunt trecute printr-un filtru literar și sunt exagerate stilistic de dragul umorului, dar n-am pretenții de simț al umorului de la oameni care iau textele mele în serios.
În al doilea rând, îmi iubesc femeia de sunt lipit în cârca ei ca o căpușă grasă în urechea unui câine bezmetic. Nu scapă de mine decât dacă îmi separă capul de trup. Abia aștept să vină acasă să ne certăm. Cât să fii de prost să divorțezi de la o râcâială în familie? Oamenii se mai ceartă, se mai contrazic… mai arată cu degetul către un defect penibil. Orice problemă are rezolvare. Divorțul sau despărțirea sunt pasul 542 din manualul de troubleshooting al unei relații obișnuite. Pasul nr.1 este să o rogi să-ți pună curul pe față. Dacă nu te liniștești după cinci minute de pasul 1, treci la pasul doi.
Auzi… divorț! Așa faceți voi, aruncați mașina când s-a înfundat filtrul de ulei? Dați cu calculatorul pe geam că s-a blocat sistemul de operare? Divorțați că nu vă puteți înțelege dacă ciorbă de fasole sau ciorbă de burtă? Sau vă apucă dârdâială și leșinătură când vă ia femeia peste picior? Femeia e genul de creatură care te lasă în pace doar când nu te iubește. Dacă te lasă să-ți duci toate propozițiile până la sfârșit, însemnă că te înșală. Eu m-aș îngrijora teribil dacă nevastă-mea n-ar face mișto de mine. Când realizezi că femeile nu au venit de pe altă planetă, ci au fost alungate de-acolo, începi să te obișnuiești cu relația și să renunți la exigențele astea inventate. Din experiența mea personală, femeia care nu pare nebună la prima vedere e singura nebună pe bune, cu acte. Dacă e prea calmă, dacă nu mă critică, nu face sau nu zice ceva aiurea, mă neliniștește.
Chiar și când nu face mișto pe față, pentru că ești genul de frustrat care nu suportă atacuri la masculinitate, femeia face mișto de tine pe la spate, cu prietenele ei. Poți sta liniștit că toate femeile din cercul tău de prieteni știu exact câte neajunsuri ai! Eu sunt de altă școală. Invit prietenele neveste-mii la mine și toată lumea poate face garagață deschis, fără ascunzișuri. Cum o să știi ce ți se pregătește, dacă nu le auzi plănuind?
Gluma, cearta și bătaia de joc sunt pirostriile pe care se gătește orice căsnicie consistentă și hrănitoare. Trebuie să știi cine ești și ce ți se întâmplă de fapt. Eu sunt un personaj ridicol. Nevastă-mea e și ea un desen animat și suntem înconjurați de prieteni din filmele cu proști. Asta e viața. Caricatura trage la caricatură și ridicolul la ridicol. Iubim așa cum suntem – penibil. Oamenii se îndrăgostesc de un portret pictat dintr-o sumedenie de defecte. Nimeni nu are și nici nu și-ar dori relația perfectă. Femeia perfectă e plicticoasă de îți vine să te agăți cu cravata în lustră. Poate să arate ca o zeiță, nu poți încropi o căsnicie din țâțe și buci. Dacă îți iei o femeie care e mereu de acord cu tine și are toate părerile tale, ți-ai luat-o degeaba. N-am ce face cu una care mă lasă mereu în legea mea să mă sugrum singur în toate prostiile. Viața mea ar fi un dezastru dacă n-aș auzi mereu din spate un glas feminin sarcastic: ”Vai de capu’ tău!”.
Când nu e nevastă-mea disponibilă, invit o prietenă ca să aibă totuși cine râde că-mi iese crăpătura curului din pantaloni și că lucrez de o oră la un aparat care nu merge pentru că nu e băgat în priză. Femeia e cel mai de preț lucru din viața bărbatului. Dacă n-ar veni ea să-ți ridice pulsul la 190, din când în când, ai muri cu o inimă care încetinește în repaus până stă de tot. E cel mai bun stimulator cardiac. Defibrilatorul este abia a doua măsură de resuscitare în caz de stop cardiac. Prima măsură este nevasta pe care o aduce paramedicul să te informeze că ți-a lovit mașina și ți-a crăpat jantele de aliaj. Dacă nu te scoli de pe targă la vestea asta, abia atunci ești într-adevăr în pericol. Ce viață plicticoasă ar fi fără femei… .
Noi n-avem probleme intime, slavă Domnului, dar mai aud de problemele altor cupluri. Dacă nu poți rezolva orice problemă, ori nu ești soțul potrivit, ori nu ți-ai găsit soția potrivită. Dacă dragostea nu poate învinge restul defectelor, căsnicia voastră s-a legat pe principii greșite. Cea mai gravă problemă de la noi din cuplu este că suntem prea ocupați și stresați ca să ne iubim pe cât de des am vrea. Asta ar fi buba principală. Restul sunt rahaturi meschine care te enervează cinci minute, până când se face o glumă penibilă și se destinde atmosfera. Secretul unei relații stabile nu este nici dieta din revistă, nici mersul la sală și nici cele zece ponturi despre cum să reaprinzi flama, găsite pe internet. Secretul e atât de banal că falimentează toți guriștii motivaționali când îl spui. Sunteți pregătiți? Secretul este să nu pui nimicuri la suflet și să ții minte pentru ce ai luat-o.
Nu mi-am căutat o prințesă perfectă, am avut nevoie de scutier, în cel mai clasic sens al cuvântului. Am avut nevoie de un războinic care îmi poartă scutul și pe care mă pot baza la orice bătălie. Că ne mai înjurăm între noi pe timp de pace, că ne mai apucă dracii, e altceva, dar atunci, în febra bătăliei, știm că vom lupta umăr la umăr până la ultima picătură de sânge. Viața asta transformă orice cuplu într-o pereche de veterani plini de cicatrici. Singura armă cu care te poți apăra este dragostea. Când ești tânăr nu prea înțelegi ce înseamnă ”La bine și la greu, până când moartea vă va despărți”, dar timpul e atât de nemilos încât aduce la toată lumea și greul și moartea. Vine o zi în care unul va trebui să șteargă scârna de la fundul celuilalt. Va veni și clipa când va trebui s-o cari în brațe, să o păzești la boală și să o speli pe cap că nu mai poate sta aplecată. Acea zi va veni și pentru tine. Trebuie să știi lucrurile astea când spui ”Da”.
Suntem niște creaturi nedrept de fragile. Măcar în doi să putem compensa pentru fragilitatea asta nemernică. Măcar în doi să putem râde la această glumă proastă, la actul trei din acestă tragicomedie scrisă prost. În timp, toate țâțele cad, păsăricile se lărgesc, bucile nu mai stau bombate, ridurile se adâncesc și pielea se strică. Dacă astea sunt calitățile pentru care ți-ai ales partenera de viață, vei fi singur cu mult înainte să divorțezi. Vei muri singur, chiar dacă ești însurat. Când iubești, imaginea din capul tău nu corespunde realității percepute de cei din jur. Tu vezi în continuare frumusețea de care te-ai îndrăgostit, dar ea nu mai e acolo demult.
Oasele încep să doară și energia tinereții dispare pe neașteptate, furată mișelește de o viață despre care avem senzația că abia a început. Batjocoriți de bătrânețe, cu toții ajungem o pereche de mumii care se îmbrățișează înspăimântate de moartea ce pândește într-un colț de cameră. Într-o dimineață te trezești urât, bătrân și bolnav. Când te uiți în oglindă, te ia cu plâns și singura consolare este nevasta care remarcă din spate tău: ”Ți s-au lăsat coaiele alea de nu mai trece nici câinele pe lângă tine, de frică să nu-l plesnești peste ochi! Vai de capu’ tău!”.
24 commentarii
Dane, iti multumesc! Asa arata cu adevărat iubirea!
Altul de pus in rama! Multumesc.
Textul asta l-am citit cu sigla Mosfilm in fata ochilor (https://www.youtube.com/watch?v=quHnKgfwoB0). Ai scris exact cum simt. Il indexes si o sa ma intorc la el ca la bibliografie.
Super text! Cel mai misto citit in ultima perioada. Atat de real, atat de bun, incat am dat din râs in plâns si viceversa.😊 Foarte bun, foarte bun! Am crezut ca sunt eu “defectă” pentru că văd viața in doi la fel. Că asta este de fapt o căsnicie normală si fericită pentru ambii parteneri. Și că daca putem sa râdem unul de celălalt fără sa ne supărăm înseamnă că totul e asa cum trebuie.
Socrul meu zice că femeile se defectează si bărbații se îmbolnăvesc. Are 91 de ani si atunci cand povesteste despre o femeie bolnavă spune ca este defectă. Un bărbat este bolnav…că el e om.😃 Si soacra nu raspunde bărbaților care strigă la poartă. Ca ea nu vorbeste cu oamenii. 😃😃😃
Pe soț l-am educat de la inceput sa nu fie ca tac-su ca rămâne doar el cu câinele. Si ăla cu ochii umflați de atâtea plesneli peste ochi. 😄 Că de la o vârstă nici câinii nu mai sunt ce au fost…
PLM, daca nici asta nu e o declaratie de dragoste…!
La inceput m-am enervat cand am vazut ca sunt unii care iau textele tale ad-literam dar pe urma am uitat, ca m-a prins textul
Super articololul..
Am plans si la sfarsit m-a busit rasul, asa ca radeam printre muci. Foarte misto!
Omule, esti foarte, foarte tare! Minunat articol! Multumesc pentru bucuria pe care o am, citindu-te!👏👏👏👏
M-am casatorit in doua saptamani pt lacrimile ei ca primul copil sa aiba tatal ce se descarcase la betie. Am devenit deja singur la o saptamana dupa ce eram insurat…al doilea copil l-am vrut eu sa se aiba unul pe altul.
Această declarație de dragoste este foarte frumoasă!
Foarte fain, spumos, vibrant, incurajator.
Românisme?
Frumos spus! Simțesc exact ca matale. Dar simt nevoia să mă iau de altă postare de-a matale(scufița roșie), care se îmbină perfect cu asta. Poveștile sunt toxice, și nu din cauza violenței (care abundă în filme, știri și jocuri pe calculator), ci tocmai pentru aceste false așteptări! Eroina e atât de frumoasă că face soarele să pălească, eroul e atât de puternic, deștept și frumos, încât zeii îl invidiază! Eroii negativi sunt aproape mereu urâți … Nuntă cu fast, trei zile și trei nopți, după care au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. În traducere liberă: bărbatul și femeia trebuie să se încadreze în 90-60-90, să facă o nuntă cu superfast, care le va fi garanția unei vieți fericite și fără griji. Oamenii nu înțeleg că, vorba cântecului, “love is a battlefield”. Că nu trebuie niciodată să îți iei partenerul ca pe un bun dat, că nu trebuie să te oprești din a investi în relație odată căsătorit, că femeia după ce rămâne gravidă, nu devine un soi de incubator care după naștere nu mai are nevoie de sex, afecțiune și e un soi de bonă cu inel pe deget, la fel cum bărbatul nu încetează să existe dacă s-a născut un copil, devine irelevant după ce a ejaculat acolo un cromozom. Despre asta ar trebui să fie poveștile, despre cum doi oameni care împart aceeași saltea timp de mulți ani, aceeași pereți de celulă, ajung să își dorească moartea partenerului, pentru că au crezut în basme …
Am ras si am plans citindu-ti articolul…
Am ras un pic infundat, ca si cum mi-ar fi fost rusine, in schimb am plans pe fata, cu lacrimi lungi si pline de amintiri si de regrete, fara sa tresar… Am simtit, in schimb, o unda de invidie traversandu-mi fiinta, ca si cum mi-as fi vazut imaginea intr-o oglinda pe care o mana nevazuta ar fi scris cu ruj de buze: “Te-am pacalit, imbecilule, acum 40 de ani… Acum n-ai decat decat sa ma suporti…”
Dane… ceea ce ne spui tu ne pune in fata unei oglinzi… o oglinda in care imaginea noastra nu face decat sa ceara raspunsuri la atatea intrebari…
Ferice voua ca sunteti “prea ocupați și stresați ca să ne iubim pe cât de des am vrea”… Nu toti au fost atat de norocosi ca voi. Unii sunt prinsi intr-o relatie in care celalalt esta cancerul vietii lui, dar legile societatii moderne nu fac decat sa agraveze calvarul lui, caci este ca un condamnat la moarte care nu poate scapa de sentinta pe care si-a ales-o singur…
Dan Hoinaru
Minunată odă pentru femeie, familie și buna convietuire și dispozitie. Tot respectul.
Un text extraordinar de bun! De salvat si de recitit cand mai scartaie caruta casniciei😀Textul tau imi aduce aminte de un citat al Rodicai Ojog Brasoveanu “ia-ti un om langa tine sa ai ce vorbi cu el si dupa ce tragi plapuma” Multumesc!
Regret sa fiu eu party pooper pe aici 🙂 dar asta nu e reteta unei casnicii fericite ci povestea unei codependente. Si nu e de dat exemplu, mai ales in scris si cu floricele literare. Amuzanta sau nu, the joke is on you.
Mda, căsnicia e asemenea unei mașini electrice unde femeia e fie accelerația fie frâna iar bărbatul e volanul care dă direcția. Și ca la orice mașină electrică, se trăiește mereu cu fobia autonomiei limitate. Dacă nu mai găsești o priză să realimentezi? Ce faci, rămâi în drum? Unii nu prea înțeleg asta și au impresia că, căsătoria e un tramvai. L-ai prins, te înghesui până nu mai poți printre cei din viața ta încercând să-ți faci loc să cobori la prima, unde? Unde crezi că vei găsi tramvaiul potrivit care să te ducă acolo unde vrei să ajungi. Problema e că mulți nu știu exact nici unde vor să ajungă și nici când să coboare. De aia e mai potrivită mașina electrică. O fi autonomia limitată, dar măcar are GPS. Știi de unde pleci și poți aproxima pe unde te lasă bateria. Așa că cei care își trăiesc viața ca pe un roman, ei bine, veștile sunt proaste: viața nu este un roman de dragoste, e o tragedie teatrală dar măcar în doi e mai puțin nesuferită. Așa că eu înțeleg perfect ce spune domnul Pavel. E oarecum norocos că nevastă-sa nu e frâna, ci accelerația care îl ajută să meargă înainte. Dragostea fie cu voi!
Brutal dar adevărat! Felicitări!
divorteaza de ea
Am ras ,am plans si da recunosc, m-am regasit in aceste randuri eu si iubitul si priceputul meu sot in viata de zi cu zi .
Foarte bun articolul, sunt 100% de aceiași părere ca și tine.
Am incercat varianta cu ”curu pe fata” si nu mai pot sa respir…cred ca ai vrut sa zici cu” pizda pe gura”,ca*i mai mica!
Incantator articol! Îmi place sa cred ca e si despre casnicia mea😜 A lua viața prea in serios dăunează grav sănătății! Sa fie iubire!