Scufița Roșie la păsărică

Eu citesc și presa de opoziție. Mă refer la opoziția față de părerile mele. O fac atât pentru amuzament, dar și pentru că uneori, foarte rar, se întâmplă să mai aibă dreptate. Până și ceasul stricat arată ora exactă de două ori pe zi. Nu e bine să rămâi mereu ancorat în părerile tale. N-ai de unde să știi când un prost îți indică exact detaliul care le-a scăpat celor zece deștepți dinaintea lui.

Așadar, eu citesc presa ultra-feministă și blogurile manifest ale militanților de entorsă stânga, dar și presa de sieg hail la dreapta, inclusiv cea ultra-creștină conservatoare. Sunt abonat chiar și la site-urile Bisericii Ortodoxe de unde mai citesc analizele teologice ale diverșilor părinți. Sunt agnostic, dar cititul nu strică niciodată. Ce te faci dacă Dumnezeu există și te ascultă din biblie când ajungi pe partea ailaltă? Măcar alea zece porunci să le știi: să nu minți, să nu chip cioplit, să nu declari la ANAF… astea.

Acestea find spuse, am citit adineauri un articol dintr-o fițuică neofeministă care se pretinde a fi blog de parenting. Articolul susținea că poveștile pentru copii promovează misoginismul, masculinitatea toxică și cultura violului. Poveștile date ca exemplu erau Frumoasa și Bestia, Albă Ca Zăpada și Cei Șapte Pitici, Scufița Roșie și Mica Sirenă. Te poți baza oricând pe ultra-feministe să transforme orice glumă într-o chestie serioasă și orice chestie serioasă într-o bătaie de joc.

Cică Frumoasa și Bestia are o problemă pentru că Bestia nu știe că ”nu” înseamnă ”nu” și abuzează de o femeie captivă. Nu pot să zic nimic despre asta pentru că așa am cucerit eu bestia. M-a dus în palatul ei, cu de-a sila, unde mi-a pus o mână la gogonele. Într-adevăr, nu mi-a cerut consimțământul, dar am fost al ei, ce era să mai fac… . Sincer să fiu, într-un palat cu mobilier vorbitor, demonic, și cu ceainice care dau sfaturi impractice, consimțământul pentru o cină și-un dans ar fi fost ultima mea problemă. Aș fi preferat mai degrabă o palmă pe cur și exorcismul Sfântului Vasile Cel Mare, decât să ne mai căcăm pe noi cu cine are voie ce. Până la urmă totul e bine când se termină. Bestia e măritată, eu nu mai vorbesc cu polonicul de cât iau pastile… . E bine.

Următoarea problemă este că Prințul o sărută pe Albă Ca Zăpada împotriva voinței lui. Zic ”lui” pentru că nu știm exact dacă Albă Ca Zăpada era femeie sau transsexual și, în ziua de azi, te face lumea homofob doar dacă întrebi. Domnișoara Ca Zăpada este descrisă ca fiind foarte frumoasă și cu părul negru ca abanosul, dar nu scrie nicăieri cum se identifica ea. Acum sexualitatea este fluidă. Citeam în Vox că ești homofob dacă nu vrei să te culci cu negrese în pula goală. Că cică transsexualii sunt femei în toată regula, dacă spun că sunt femei. Eu am tot chiulit la anatomie, dar clitorisul părea ceva mic.

Nu știu cum sunt alți bărbați, dar mie îmi lăcrimează ochii când se apropie de mine un mădular sculat. O fi bine cum zice și Vox, dar nu-mi place cucul. Am încercat și ustură… sau n-o fi fost gătit bine. Te caci în gusturile omului? N-am nimic cu minoritățile sexuale alcătuite din Cei Șapte Pitici, sunt tare simpatici. Adică mi-era clar încă din copilărie că piticii erau cam dubioși – șapte boșorogi singuri într-o pădure și nu era nicio cruce pe casă. Dar m-am liniștit când am crescut și mi-am dat seama că erau trei cupluri și un divorțat, nu neapărat o religie. Divorțatul era Mutulică, singurul heterosexual din pădure, care rămăsese așa în urma divorțului de doamna Mutulică.

Frumoasa Adormită pățește hărțuire la fel ca Albă ca Zăpada. Se trezește pupată fără consimțământul ei. Dacă prințul n-o săruta neîntrebată, Frumoasa nu s-ar fi trezit niciodată, dar feministele ar preferea să stai cincizeci de ani în comă profundă, decât să te lași sărutată pe gură. Acum, dacă stau și mă gândesc eu așa, ca mascul toxic, decât să riști să se trezească nebuna de la vreun sărut, mai bine îi pui doar o mână pe țâță și o lași acolo. Mai treci din când în când pentru material de-o labă. Îi pui oglinda la nas înainte, că nu-i frumos dacă e răposată. Și trează și adormită, cu ultra-feminista vorbești degeaba, e aceeași relație.

Acum, nu contează că Făt Frumos avea instrucțiuni clare că sărutul o poate scăpa pe Frumoasă de un blestem diavolesc. Ideea e că nu s-a acordat consimțământul. Asta îmi amintește de procesul ăla din State în care un paramedic a fost dat în judecată pentru că i-a dezgolit uneia țâțele în timp ce-i făcea masaj cardiac. Tu o scoli din moarte și ea te face violator. Păi să n-o adormi la loc?

Ce dacă respirația gură la gură poate dizloca mărul otrăvit din beregata scorpiei ăleia de madam Zăpadă? De i se mai vedea și scrâbavnicul mădular prin rochia aia diafană, că mă ia și de la stomac din cauza lui! Păi ăla erou, bă! Ăla care te sărută ca să-ți salveze viața! Ăla bărbat modern care nu e homofob! Ai dracu’, niciunul din piticii ăștia ai tăi n-ar fi sărit să-ți scoată mărul din gât, cu pula măcar. Tot pe mine cade beleaua și tot eu pic de prost?

Problema neofeministei este că Mica Sirenă e o proastă care și-a abandonat familia și bogățiile pentru un neica nimeni. Cică este o poveste toxică ce promovează ideea că este normal ca o femeie să lase totul pentru un bărbat. În primul rând că nu era un oarecare. Era un bărbat frumos, tânăr și înstărit. Nu e ca și cum s-a mutat de la Paris la Puchenii Moșneni. Dacă venea vreun Păcală cu autobuzul sau pe bicicletă, mai ziceam să te superi pe fată că a plecat cu prostu’ la garsonieră. Ai face totul pentru persoana iubită, inclusiv să te muți dintr-un palat în altul.

În al doilea rând, numai o proastă superficială care n-a iubit niciodată poate gândi așa ceva despre biata sirenă. Dragostea e oarbă. Dacă ai fost îndrăgostit vreodată, dacă ai iubit pe bune cu toată ființa ta, știi exact că ai face orice pentru persoana respectivă. Inclusiv să părăsești un tată obsedat de steroizi, care poartă după el un țăruș cu trei dildo-uri în vârf și o proastă de mamă cu cinci operații estetice, toate la față deși are coadă de pește. Oricum, după cum arătau părinții, cred că abia așteptau să plece asta mică de-acasă ca să-și poată scoate și ei liniștiți strap-ul și mănușile pentru fisting.

Nu în ultimul rând, problema cu Scufița Roșie este că învață fetițele să se bazeze pe bărbați puternici și că sunt mai slabe decât ei. Adevărul este că, atunci când te întâlnești cu un ucigaș deghizat care tocmai ți-a mâncat bunicuța, sfatul meu ar fi să-l enervezi cu cât mai multe întrebări și să nu fugi repede după vânător. E bine ca lupul să te digere așa, ca femeie independentă, să nu renunți la demnitate apelând la patriarhat. Lupul îmbrăcat în bunicuță nu poate suprima spiritul unei femei puternice.

Sincer, la vederea unui lup îmbrăcat în femeie, mai ales dacă mi-a canibalizat-o pe mămăița, eu aș fi chemat toți bărbații din lume. Chemam SMURD-ul, Brigada Specială, urlam Poliția, Descarcerarea, toate! Mă înconjuram de cât mai mulți masculi toxici. Luam și vreo doi cuțitari cu maiou și șlapi, de-aici de pe uliță. Dumnezeii mă-tii de lup! Dar asta aș fi făcut eu ca bărbat. Voi stați acolo, mândre! Descurcați-vă singure! Acuzați-l de misoginism, că nu mai atacă.

Până la urmă asta e principala problemă a feminismului de extremă stânga. Nu are simțul ridicolului. Copii înțeleg pe la cinci anișori că sunt doar povești de adormit copiii și că vrejurile de fasole nu cresc până la cer. Fetițele înțeleg că nu există cai fermecați, dar fetițele astea adulte, care nu se pot maturiza niciodată, nu pricep diferența dintre un castravete și o metaforă. Tot ce există pe lumea asta devine un afront personal și sursa unui conflict ideologic. Literatura nu poate fi exprimare artistică pur și simplu. Totul trebuie să devină manual de bune maniere.

Mai erau unele odată care voiau să interzică Baltagul pentru că promova violența domestică. Mi-ar fi părut rău că ăla era manualul meu de aplicat corecții neveste-mii. Am mai spus-o: Nu poți deveni nazist de la Mein Kampf, nici comunist de la Das Kapital. Nu poți deveni un rahat misogin sau o victimă de la Scufița Roșie, dar asta nu le împiedică să discrediteze complet mișcarea autentic feministă, cu aberațiile astea de retardate emoțional.

Neofeminismul este obsedat de revizionism și de interzis orice manifestare ce nu se conformează sensibilităților personale ale grupării. Se cere moartea folclorului pentru că e rasist și misogin. Se cere toaletarea artei și a literaturii. Se practică demonizarea unor trăsături dezirabile în trecut. Masculinitatea, stoicismul, curajul, forța, comportamentul extrovertit, competitivitatea, toate încep să intre încetișor sub umbrela masculinității toxice.

În realitate, femeile de pe planeta Pământ nu sunt demente, nu detestă bărbații și nu sunt nici atât de fragile emoțional. Știu să facă diferența între glumă și misoginism, între o manifestare artistică și promovarea violului. Dar cu astea nu se poate discuta pentru că și-au internalizat misoginismul. Femeile cărora le plac bărbații sunt roșii la păsărică doar de la ciocan, nu și de la secere, așa că nu pot corespunde noțiunilor mereu fluide ale extremismului ideologic actual.

Oricum nu înțeleg cum de au feministele atâta timp să citească literatura noastră, a patriarhatului. Între cratiță, copii, bătaie și coafor, nevestele noastre nu mai au timp și de mofturile astea izraelite. Mai ieri mă întreba nevastă-mea ce carte îi dau voie să citească după ce-și acoperă vânătăile cu fond de ten și i-am recomandat exact Baltagul, tocmai pentru că este o lectură ușoară pentru mintea ei de femeie.

Eu am ajuns în halul ăsta de la Punguța Cu Doi Bani, nu-i vina mea!