Star Trek nu e suficient de gay

Abia aștept să înceapă noua serie Star Trek cu Picard-ul ăsta progresist, modern, pe care îl salvează mereu femeile pentru că el e bărbat, deci nătâng. Va avea, cu siguranță, o protagonistă care îl va eclipsa cu orice ocazie și care va insista să ne amintească de cincizeci de ori pe sezon cât e ea de feministă independentă și cu prieteni gay.

Așa din nimic… pentru că serialele nu mai pot avea scenarii sau povești fantastice, trebuie să fie pilde multiculturale sau lecții de bune maniere ideologice scrise pentru inteligența unor copiii cu deficit intelectual. N-am absolut nicio problemă în a mă identifica cu un personaj gay sau femeie atâta vreme cât povestea lui e interesantă și încărcată de emoție. Mi-a plăcut “Una Mujer Fantastica”, de exemplu, și vi-l recomand cu căldură deși nu sunt transsexual.

Dacă stați să analizați producțiile voastre preferate, fie că vorbim de Shawshank Redemption sau de Sclava Isaura, toate au același lucru în comun – personajele sunt vulnerabile, sunt oameni cu defecte și slăbiciuni, oameni în pericol, oameni care progresează pe parcurs și trec prin tot felul de grozăvii pentru a scăpa dintr-o situație. Empatizăm și suferim pentru ei tocmai pentru că sunt vulnerabili și ne amintesc de slăbiciunile noastre. Spre deosebire de Luke Skywalker din vechea serie Star Wars, noua prezență mesianică, Rey, nu învață nimic și nu are nevoie să evolueze. Ea știe. Cum pune mâna pe sabia laser, cum doboară cavaleri cu zeci de ani de antrenament. Ea știe, e poate, ea are. Nu mă pot identifica cu ea pentru că este perfectă până la plictis, nu are nimic interesant de spus și nu este niciodată în pericol. Nu știu când a stabilit Hollywood-ul că eu nu pot empatiza cu o femeie pentru că am penis sau cu un negru pentru că sunt alb, dar văd că majoritatea personajelor “trezite” din ziua de azi sunt scrise la școala ajutătoare de scenariști:

“El este Mihăiță. Mihăiță este gay. Rolul lui Mihăiță este să ne reamintească cât este el de gay, în fiecare episod, ca să ne aplaude progresiștii. Mihăiță este un personaj atât de gay, că l-ar bate toată comunitatea LGBT pentru cât e de stereotipic și jignitor. El are un prieten cu care se pupă mereu deși nu are sens să facă chestia asta atunci când amândoi sunt la serviciu, pe o navă militară, în timpul unui conflict armat cu un inamic extraterestru. El se răstește la toată lumea, inclusiv la prietenul lui. Nu i-am mai scris și o personalitate pentru că este prieten cu Suzănica. Suzănica este feministă, lesbiană și face glume despre cât o au bărbații de mică. Haha! LOL! Dacă i s-ar face ei glume despre cât e de batoză proastă de nu decolează nava cu ea, Suzănica ar exploda într-o criză de furie și ne-ar acuza de hărțuire sexuală sau nazism. Rolul lui Suzănica nu este să miște povestea înainte, să pună femeile într-o lumină eroică sau să prindă extratereștri ca să-i mănânce. Rolul ei este să paraziteze juma’ de ecran cu aroganța ei nejustificată, să vorbească urât cu toată lumea, inclusiv cu ofițerii superiori, și să dea ochii peste cap când n-o ascultă bărbații. Ea are mereu soluția salvatoare pentru că este perfectă, dar bărbații n-o ascultă pentru că sunt misogini! Pff, ce terminați sunt bărbații! – exclamă Suzănica”. Nouă stele pe IMDB!

De parcă există vreo situație reală de viață în care interesează pe cineva sau intră în discuție sexualitatea unui personaj. Gen: “Salut, eu sunt locotenentul Dan și fut femei! Știu că am fost atacați și suntem într-un pericol iminent, dar trebuie să vă spun că sunt heterosexual! Se vede? Nu? Păi, stai să mă dau mai așa ca să se vadă în cadru cum mi se scoală la țâțele astea! Rolul meu de heterosexual alb este să fac avansuri sexuale în momente nepotrivite, să creez un mediu toxic la bordul acestei nave spațiale, să descurajez emanciparea femeilor și să iau un laser în ceafă la zece minute după începerea filmului! Vai, ce proaste sunt femeile! – exclamă locotenentul Dan”. Tontălăii ăștia au senzația că sunt inovatori în S.F. și încearcă să-l salveze cu feminism, dar de 40 de ani nu sunt în stare să scrie un personaj mai bun decât Ellen Ripley (Alien 1979) sau decât Janeway (Star Trek Voyager). Poate că nici nu vor pentru că ăstora le plăceau bărbații. Toate femeile din vechiul Star Trek erau competente, calde și prietenoase. Se vedea că sunt la bord pentru că merită. Nu țineau prelegeri despre masculinitate toxică pentru că erau profesioniste, ofițeri de carieră care n-au timp de prostii. S.F.-ul nu are nevoie de infuzie de progresism pentru că este progresist prin definiție… dacă îl scrii cum trebuie.

M-am uitat cu tristețe la noua serie Zona Crepusculară. Toate personajele sunt caricatural de rasiste, caricatural de misogine și nejustificat de proaste în orice situație. Oamenii ăștia, chiar și dacă există, nu s-ar putea comporta așa pentru că trăim într-o societate care are reguli și legi, dar pentru că trebuie să dăm pilde și să ne insultăm audiența cu frecție ideologică pentru retardați, toate episoadele devin: ”Nu e frumos să fii misogin! E rău să fii homofob!” – ”Da, mulțumesc, știam! Poți să spui o poveste sau dau pe Discovery Channel???”. Și uite așa au ajuns ăștia să-mi paraziteze și noul Star Trek – Discovery. O adunătură de multiculturali panicoși care se poartă urât unii cu ceilalți, vorbesc prostii, fac numai tâmpenii și lasă dezastru în urma lor. Orice organizație militară i-ar fi trimis la Curtea Marțială pentru incompetență și trădare, orice firmă i-ar fi dat afară pentru interacțiuni dubioase în timpul serviciului, dar ei continuă să se împleticească prin spațiu exclamând – ”Nu-i așa că serialul nostru e mișto? Ia uite câți gay are, ia uite câte feministe! Ce dacă n-au nimic interesant de spus!?! Uite luminițele!!!”

Știți cât e de fals entertainmentul ăsta corect politic? Vă dau un singur exemplu. Nu există personaje LGBTQ în nicio producție Disney, Marvel sau DC pentru că piața chineză dublează profiturile oricărui film, iar comuniștii interzic homosexualitatea și orice manifestare care face referire directă la ea. Așa că nu pot introduce personaje gay pentru că filmele ar fi interzise la difuzare în cea mai mare piață din lume. În rest, Disney dă lecții de moralitate și progresism pe internet, iar proștii aplaudă extatic că Lando Calrissian ar putea fi gay pentru că au citit ei în tomberonul ăla de Buzzfeed. Ăia de la Gillette fac reclame despre masculinitatea toxică și ne învață bune maniere, în condițiile în care compania mamă, Procter@Gamble, este acuzată că practică sclavie inclusiv cu minori în industria uleiului de cocos și palmier, defrișează jungle și are un palmares îngrozitor la tortura de animale în laborator. Un alt exemplu de progresism ipocrit este Twitter și Facebook care te blochează în toată Europa pentru homofobie, dar în Orientul Mijlociu te blochează pentru încurajarea sodomiei și pentru blasfemie. Cea mai mare religie a secolului 21 e ipocrizia. Companiile nu sunt interesate de bunul trai al femeilor sau al minorităților sexuale. E profitabil și atât. Ating un nou segment de piață pe care nu ar da două parale dacă n-ar avea bani în buzunar. (Am fost mai virulent aici ca să nu se afle cât am plâns ca proasta la Brokeback Mountain)