La noi în sat trăiește un băiețel în vârstă de vreo 55 de ani. Îl cheamă Marian Ora Șapte și îi spun băiețel pentru că a rămas la vârsta de 10 – 12 anișori, din punct de vedere mental. Nu l-am mai văzut de mult. Sper că trăiește. Era un băiat extraordinar, bun la suflet și de încredere, iar numele de „Ora Șapte” i se trăgea de la faptul că el era însărcinat încă din copilărie cu paza și escortarea vitelor pe islaz.
Venea dimineața pe uliță și striga tare: „E oraaaa șapteee! Țață Leanooo, adă vaca, țățică!”. Sătenii deschideau porțile și vitele plecau cu el pe islaz. Fluiera mereu aceeași melodie pe drum. Seara, tot la ora șapte, se întorcea cu vitele ”înțâțoșate” de la câmp. Curgea laptele din ele pe drum. Îl iubeau și sătenii și vacile, nevoie mare. Ne păzea și pe noi când eram mici, să nu facem prostii și să nu sărim în râu, dar noi tot săream. Ne pâra pe la părinți, dar nu ne puteam supăra pe el pentru că tot satul știa că e ”atins la cap” și nu-i vina lui. Dacă stau bine să mă gândesc, era mai zdravăn ca noi, că el nu sărea în râul învolburat.
Ajuta la cărat, la spartul lemnelor, cu sapa la câmp, cu înlăturatul zăpezii și alte treburi gospodărești dificile. Toți sătenii se puteau baza pe el pentru că era băiat muncitor și serios. Trebuia să-i cam explici lucrurile de două ori și se tot încurca la numărătoare, dar Marian Ora Șapte era pâinea lui Dumnezeu. Era de o sărăcie lucie, dar nu fura o lețcaie. Și un strugure dacă poftea, nu ți-l rupea din vie fără să ceară voie.
Povestea lui era înduioșătoare, dar nu foarte rar întâlnită în satele românești. Marian fusese un copil normal, născut sănătos într-un sătuc în care programul ceaușist de vaccinare nu avea penetrarea dorită. Pe vremea aceea mulți părinți nu-și trimiteau copiii la școală așa că era foarte greu să vaccinezi pe toată lumea. Serviciile medicale lăsau mult de dorit. Abia după anii ’70 încolo devenise Ceaușescu obsedat de sănătatea copiilor și de vaccinarea obligatorie. Venise ca o măsură complementară cu interzicerea avorturilor din ’66 și planul său de creștere forțată a natalității. Ca atare, Marian avusese de trei ori ghinion.
Primul ghinion a fost că s-a născut acasă, imediat după interzicerea avorturilor, într-o familie care nu l-a dorit și nu știa ce să facă cu el. Al doilea ghinion a fost faptul că s-a născut înainte de mișcarea socialist-heirupistă a vaccinării în masă. Al treilea ghinion a fost că Marian s-a îmbolnăvit de așa-zisa tuse măgărească (pertussis), o boală extrem de contagioasă și frecvent întâlnită la copiii din mediul rural de atunci. Indolența părinților și lipsa de tratament adecvat au făcut ca tusea convulsivă să degenereze în convulsii și, în final, encefalopatie. La doar câțiva anișori, după luni de zile de leacuri băbești și descântece, Marian rămânea blocat în timp, cu niște sechele mentale grave ce urmau să-l tortureze toată viața.
Satele românești sunt pline de persoane cu dizabilități de toate formele. Marea majoritate sunt victime ale sărăciei lucii, ale indolenței regimului comunist și a lipsei de infrastructură medicală. Mi se pare îngrozitor de trist că astăzi putem profita din plin de medicina modernă, dar alegem tot homeopatia și frecțiile cu oțet care erau singurul tratament accesibil satelor din anii 60 – 70. Astăzi nu mai naște nimeni pe câmp, la umbra calului. Nu mai taie nimeni buricul cu secera. Chiar și când satul este departe și nu are dispensar, poți lua un autobuz și îți poți vaccina copilul oriunde.
Sunt convins că Marian, dacă ar fi avut de ales, ar fi riscat mai degrabă complicațiile vaccinului, cu o probabilitate de 1 la 1000, decât complicațiile bolii, cu probabilitate de 1 la 30 (cifre aproximative). Cele mai frecvente efecte secundare ale vaccinului anti-pertussis sunt febra și roșeața trecătoare la locul injecției.
Marian nu a avut de ales și poate că nu ar fi ajuns niciodată un om de știință marcant, așa cum sunt majoritatea antivacciniștilor, dar ar fi vrut să meargă la școală și să fie luat în serios. Câteodată pe fața lui se putea citi frustrarea. Era un adult captiv în lumea noastră a copiilor și începea să rămână în urmă chiar și față de noi. Era cu cincisprezece ani mai mare decât noi, dar îl depășeam intelectual pe zi ce trece și se întrista când nu putea înțelege ceva. Copiii creșteau și el rămânea mereu la fel, doar fața i se brăzda odată cu vârsta.
Copiii nu au de ales, sunt la fel de neputincioși ca Marian. Este de datoria noastră să le salvăm viața de zeci de ori pe zi. Le salvăm viața când îi obligăm să mănânce, să meargă la școală, să stea cuminți, când îi ducem la medic sau îi îndopăm cu cele mai dezgustătoare pastile. Uneori trebuie să le facem rău ca să le facem bine. Ne doare și ne e frică, dar avem de ales. Alegem să-i expunem la un risc minor ca să-i scăpăm de o problemă majoră, uneori mortală.
Nimic nu e garantat pe lumea asta. Niciun vaccin nu are zero riscuri. Nicio boală nu este 100% vindecabilă în 100% din cazuri. Unii mor de gripă, alții scapă de cancer. Unii nu fac anumite boli, pur și simplu. Nimic nu e bătut în cuie, dar nu putem spera la minuni și excepții. Până la urmă viața unui copil depinde de un simplu calcul probabilistic: Riscul să rămână grav afectat de la o boală versus riscul să rămână afectat de la vaccinul respectiv.
Este o dilemă la care tot Marian putea răspunde cel mai bine: “Eu nu știu, tătică, că nu mmm-m-a primit la ș-ș-ș-școală! Eu s-s-s-sunt cu v-vacile aicea! F-f-fff-faci ce spune doctorii, că ei ș-ș-ș-știe cel mai bine, la câți ani de ș-școală a făcut!”.
De multe ori suntem ca Marian sau poate mai rău… ca vitele la veterinar. Degeaba ne explică medicii că suferim de aia sau ailaltă. În 90% din cazuri habar n-avem despre ce vorbesc ei acolo. Și dacă ne-ar descrie exact un mecanism infecțios sau un proces metabolic, ne-am uita ca curca în lemne. Nu poți compensa pentru 20 de ani de medicină cu trei articole scrise de o proastă pe internet.
Nu înțeleg cum putem sta cuminți în spital și putem suporta fără discuții pilule, injecții și intervenții chirurgicale, dar când vine vorba de copiii noștri nu putem avea încredere în exact aceiași medici. Nu pot înțelege nivelul de prostie care te poate determina să-ți vaccinezi câinele și pisica, dar nu copilul. Vrei un câine zglobiu și un copil paliu? Simți nevoia să ai un câine mai inteligent decât fii-ta? Eu sunt prost. Când am probleme, mă duc la deștepți să mi le rezolve. Asta e realitatea, nu e un afront personal.
Oricât de nasoală ar fi România, trăim în cele mai minunate timpuri din punct de vedere științific și medical. Avem leacuri care nu existau când eram noi copii. Avem la dispoziție cunoștințele unor armate întregi de specialiști și tehnologie modernă. Nu mai suntem forțați de împrejurări să ne dăm cu rostopască peste cangrenă. Măcar copiii noștri să nu fie condamnați să plimbe vaca toată viața.
3 commentarii
Perfect rezonabil ce spui, dar fiecare parinte isi asuma propriile riscuri atunci cand vine vorba de copilul lui. Exista mii si mii de video-uri pe Youtube in care parinti disperati povestesc cum copii lor au ramas handicapati pe viata sau au murit in urma complicatiilor vaccinarii (este suficient sa cauti interviurile celor care au facut filmul Vaxxed). Unii isi asuma riscurile bolii, iar altii riscurile vaccinarii, de asta suntem liberi sa decidem ce credem ca e mai bine pentru proprii copii. Medicii stiu foarte bine ca medicina alopata functioneaza doar in doua directii: distrugerea infectiilor prin antibiotice si chirurgie in caz de trauma (fracturi, hemoragii interne, operatii de diferite tipuri). Pentru bolile autoimune gen cancer, alergii, probleme cu tiroida, boli de genul scleroza multipla, lupus etc. medicina alopata nu functioneaza, ti se arunca niste pastile sau injectii care sa suprime simptomele si cam atat. Si cu preventia e la fel, vaccinurile sunt pentru mase, cei foarte bogati (care evident nu se vaccineaza) stiu foarte clar ca masurile de preventie sunt alimentatia de calitate si igiena. Dar la copiii fraierilor merge injectata niste formaldehida (formol), niste aluminiu, mercur, sulfat de amoniu, de-astea. Asa se trezesc niste copii nevinovati cu boala Chron, diabet tip 1, cancer la 4-5 ani, etc. Priveste in jur explozia de cancere la copii. Si daca n-ar scrie clar ca vaca pe prospect as zice, dar prospectul urla practic la tine, ingredientele si citesc mare si clar la fel ca si reactiile adverse de genul :- Nevrita brahială şi sindromul Guillain-Barré au fost raportate după administrarea unui vaccin care
conţine anatoxină tetanică.
– Neuropatia periferică (poliradiculonevrită, paralizie facială), nevrita optică, demielinizarea sistemului
nervos central (scleroză multiplă) au fost raportate după administrarea unui vaccin care conţine
antigeni ai hepatitei B.
– Encefalopatie/encefalită.
Asta e copy/paste dintr-un prospect. Si tu spui ca riscurile sunt inrosirea la locul injectarii si febra? Copilasul de care ai mentionat probabil manca mamaliga si cartofi, putea fi imunizat si cu mama vaccinului si tot avea risc maxim de imbolnavire si nu ma refer doar la tusea convulsiva. Cand organismul nu are nutrienti, cu ce sa lupte? Cati copii de bastani, care mananca somon si piept de rata ai vazut cu asfel de complicatii ale unei boli? Chiar crezi ca smecherii cu milioane de dolari baga formol si virusi atenuati cultivati pe celule fetale in copii lor? Damn, be smarter than that!
Anti*toxina tetanica. Nu e vaccin, e ser. Se administreaza cand un pacient are deja simptome de tetanus. Dar desigur, poti sa il tratezi cu ienupar in timp ce moare (aproape sigur) in chinuri, daca ti-e frica de probabilitatea extrem de minora sa nu faca nevrita brahiala de la ser. Care poate nici nu e permanenta. Complet logic. Am văzut copil cu tuse convulsiva acum doi ani. E un tablou cumplit. Dar m-am lamurit ca antivaxxerii sunt incurabili si nu ai cu cine sa discuti. Ca mama cred ca trebuie sa fii sclerozata sa nu te doara cand iti vezi copilul asa si sa fii complet senina “ca o sa ii treaca, mai ia mami o gura de iaurtel bio”.
La fel, am cunoscut un copil ghinionist. Ca a făcut cancer si in imunodepresia din timpul tratamentului a luat ce putea lua din țara asta infecta: TBC. A scapat de cancer, a ramas in stare vegetativa in urma encefalitei TB. A murit dupa doi ani de pneumonie pentru ca era practic o carcasa care respira si care nu isi elimina secretiile. Si acum imi vin parinti destepti care nu isi vaccineaza copilul anti tuberculoza pentru ca nicio tara europeana nu o face. Pentru ca nici o tara europeana nu colcaie de TBC ca romania (intentionat cu litera mica). Dar ei pun marar la geam si nu vine tuberculoza peste ei.
Ma bucur ca mai exista inca un comentariu la postarea asta si respect parerea celor pro vaccinare. Am comentat doar pentru ca la un moment dat, in Romania s-a ridicat problema obligativitatii vaccinarii, ceea ce e un abuz. Oamenii sunt liberi sa accepte sau sa refuze orice act medical. Exista oricum ideea ca cei anti vaccinare, ar da copiilor iaurt bio in caz de infectie, ceea e o supozitie stupida, tocmai mentionasem in comentariul de mai sus ca medicina alopata functioneaza prin antibioterapie in caz de infectie. Bineinteles ca nu mi-as lasa copilul cu febra 40 fara sa-i administrez un antibiotic prescris de medic. Dar cu siguranta n-as injecta aluminiu si formaldehida in el. Noi trebuie sa discernem lucrurile si sa alegem in consecinta. Am avut 3 colegi care au facut TBC, toti vaccinati. Si chiar am intrebat un medic, de ce? Daca vaccinarea functioneaza , de ce in continuare Romania exista atatea persoane care se imbolnavesc? Mi s-a raspuns ca fara vaccin ar fi facut o forma mai grava. I-am spus ca fara tratament, TBC mai grav sau mai putin grav conduce la moarte, deci e irelevant. Iar teoria ca la noi bacilul Koch colcaie mai rau ca in Franta, in Germania sau Australia este penibila. In Romania saracia e mai mare, oamenii mananca mai prost si se imbolnavesc mai des. In mediul ambiant si in noi sunt milioane de bacterii patogene care nu genereaza boala daca sistemul imunitar lupta. Sunt zeci de mii de persoane care au test pozitiv pentru bacilul Koch si care nu au dezvoltat TBC, tocmai fiindca au o imunitate puternica. Persoana care a comentat mai sus a mentionat si de un copil cu cancer, again confirma ceea ce am spus in primul comentariu ca exista o explozie de cancere la copii. Prospectele vorbesc de la sine, ingredientele sunt scrise pe cutii trebuie doar sa ai ochi sa vezi. Trebuie sa fim niste generatii de oameni bolnavi, consumatori permanenti de medicamente pentru probleme autoimune, datori la banci si dependenti de diferite substante (alcool, tutun, stupefiante etc) care sa ne anestezieze cumva durerea. Fiecare e liber sa aleaga ceea ce considera, pe mine nu ma sperie decat ingradirea acestei libertati.